ULTIM FESTIN
Nu întreba nimic… Stai lângă mine!…
Tăcerea să ne mângâie în zori,
Privirea mea să răscolească-n tine
Păcate vechi, resentimente noi.
Nu întreba nimic… Uite cum plouă!…
Stropi reci, amorfi, prelinşi pe tâmpla ta,
Răstălmăcesc ale iubirii patimi,
Străină eşti… Nu te mai simt a mea.
Eşti tristă, ştiu… Nu te mai pot atinge
Să-ţi mângâi tâmpla… Veşnicele ploi
Ne vor îndepărta, vetuşti vom stinge
Ce-a mai rămas din iarnă, jar, în noi.
E primăvara, totul se topeşte,
Priveşti cu ochi senini şi visători,
Înspre-a iubirii noastre tinereţe,
Când te purtam în braţe printre nori.
Trupuri cu dor, blând, încă se mai cheamă,
Vor un banal, carnal, ultim festin,
Să amăgim a sufletelor dramă,
Iubindu-ne puţin câte puţin.
Calzi, răbufnind în ţăndări de plăcere
Să ne reamintim de vremuri vechi,
Împreunând cu jind, extaz, tăcere…
Uitate suflete, trupuri perechi.
CÂND IUBIREA…
Când iubirea devine povară,
Vag amurg, insipid şi anost,
Să oprim roata trecerii vremii,
Amintindu-ne ce-a fost frumos.
Când iubirea devine povară
Şi privim înspre mâine tăcuţi,
Să renască în noi primăvara,
Să ne-ntoarcem, iubito, în munţi.
La cabana cu patimi e soare,
Focul arde-n cămin, jucăuş,
Ne aşteaptă cuminţi blânde fiare,
Apă bând din al mâinii căuş.
Vom călca pe poteci ancestrale,
Prin poieni, cu coroane de spini,
Doi asceţi, goi în vremi saturnale,
Veşnic tandri şi veşnic străini.
Luzi, vom arde în noi ce-i povară,
Extaziaţi, răbufni – vom spre cer,
Îndulcind cazna trecerii vremii,
Retrăind nopţi de – amor şi mister.
————————–
Mugurel PUȘCAȘ
Reghin
23 martie 2018