Părinţii Bisericii, în experienţa lor, spun că inima are o raţiune a ei. Raţiunea inimii este să contemple la nesfârşit lucrările lui Dumnezeu (cu oamenii, cu natura, cu Creaţia). Ea funcţionează cel mai bine cu lucrurile la scara eternităţii, de care nu se satură niciodată. Ea se cheamă “mintea inimii”.
Anotimpul fără timp
Orice anotimp
înseamnă un an
un timp.
Dar mai e anotimpul
care şi-a uitat timpul
şi nimereşte mereu
greşit
pe timpul altora.
Ce poate să însemne
decât că un Străin amabil umblă printre noi
scuzându-şi, necontenit,
veşnicia…
Iar celelalte lucruri şi calcule, serviciul şi grija pâinii puse pe masă trebuie lăsate pentru intelect. Pentru mintea obişnuită. Asta spune înţelepciunea Părinţilor. Şi Slavă Domnului că e aşa.
————————————————-
Monah IUSTIN T.,
18 ianuarie 2019