Lutul iubirii
cu inima mea durerea,
cu ochii mei uitarea,
cu mâinile mele
purtate prin lut
ți-aș mângâia obrajii…
Da, iubite de vis,
lutul iubirii
este greu de lucrat
este aceeași lucrare
a unui olar, ce frământă
cu lacrimi și lutul
se-nmoaie de căldura
dorinței pentru o formă!
E tare lutul iubirii
pentru că tu, iubite de vis,
nu vrei să primești
nici iubire, nici mângâiere
Ci numai durere!
Colorez suflete
Cu penelul meu
colorez suflete,
Culoarea mea
nu se șterge…
Am ales un om
din mulțime
și mi-am dăruit
inima și trupul!
Iubește-mă cu
toată ființa ta…
dar cer sacrificii…
Privește-mă ca
un pictor desăvârșit
și lasă-mă să ating
clipa fericirii
ce nu am găsit-o!
Extazul miraculos
al dăruirii, al iubirii
și n-ai să mă pierzi…
Penelul meu
colorează suflete
și tu, nu poți
să mă uiți!
Alunec în patul iubirii…
Alunec în patul
de mătase argintie,
între noi fulguie iubirea.
Mă îmbrac cu lumina
ce-ți mângâie chipul
și te rog, să rămâi!
Mă așez lângă tine
și astăzi te iubesc
mai mult decât ieri…
Lasă-ți gândurile
deoparte învăluite
în mister!
Ești ultimul romantic
acoperit de frunze,
Ești ultima iubire
cu zâmbet ușor
Alege doar patul să fie
de mătase argintie
și flori !
Nu te mai vreau…
Am obosit să alerg
după tine,
Nu te mai vreau…
Am obosit să privesc
la soare cu raze
Fără speranțe…
Am căutat icoane
făcătoare de minuni,
dar ce folos…
Ești demiurg în apus
și piatră de încercare,
Ce păcat…
Pe pânzele mele
îti dau culoare că exiști
dar fără viață…
Ești atât de diferit
și mereu ocupat cu tine,
poveste…
Am obosit vei înțelege!
Gânduri…
(Poem dedicat Elenei Mihăilă Făurică)
E viscol, e iarnă
ninge mărunt,
Focul în sobă
arde încet…
Clipele trec și
gânduri la fel
Și clopote bat
în noapte!
Târziu mă ridic
și mă-ndrept
către sobă.
Prin limbi de
lumină-ți citesc
în gânduri,
pierdute-ntre
vară și iarnă.
Și chipul tău
blând răsare
ca luna și fulgii
de nea se topesc!
Și drumul de iarnă
e greu, ca povară
și anii îi porți ca
mister…
Ești femeia cu
multe cuvinte,
Ce-și poartă
iubirea mereu!
E iarnă e noapte
e frig
Și focul mai arde
mocnit…
Mi-e dor să-ți
citesc în noapte
Gândul tău,
o poveste de vis!
8 decembrie, 2018
———————————–
Miriam Nadia DĂBĂU
Franța, Paris
17 decembrie, 2018
*Poeta Dăbău Nadia (uneori, în lumea viruală, Miriam Miriam – pseudonim literar), s-a născut în Mediaș, jud Sibiu. De 12 ani este stabilitā în Franta, având acte de rezidentă (Paris). Scrie poezii, prozā, încă de pe băncile școlii dar cu pauze și reluāri ! Cea mai mare bucurie i-a adus-o volumul de poezii ,,Poeme de dragoste și dor ”, 2018. A avut mai multe apariții în reviste de cultură precum: ,,Roua Stelarā’’ din Chișināu , Revista de Tecuci, Revista Logos și Agape, Revista Cuvânt și iubire…