Miriam Nadia DĂBĂU: Caut dragostea (poesis)

Nopți fără culoare

 

Am privit curcubeul
dimineața în zori,
atâtea culori pentru
un început de zi…
Printre ele, șoaptele tale
răsunau ca un chihlimbar
al începutului
dar dragostea era altfel…
Am privit curcubeul
la amiază,
când soarele era puternic
și razele lui îți ardea pielea
dar și sufletul…
Cuvintele tale loveau
ca un bumerang în
norii zilei și picăturile
de lacrimi, nu erau ploaie…
erau vise sfărâmate
de cuvinte fără rost..
de griji și regrete adunate
în cutii ale neputinței…
Nu am înțeles, de ce ?
Fericirea era doar un sfârșit!
Am privit curcubeul noaptea,
cu stele și sclipiri de lună…
pe boltă se jucau îngeri
și petale de trandafiri
erau împrăștiate
prin cameră și patul iubirii…
dar cuvintele tale erau zid,
nu puteam trece!
Erau doar nopți pierdute
cu un curcubeu fără culoare!

 

Caut dragostea

 

Șoaptele zeilor se aud
în grădina viselor…
Un dezmăț de cuvinte
spre o lume inexistentă,
Mă tem de iubirea oarbă,
ce poartă stigmatul tău,
ca buzele mele într-o
corolă de minuni!
Toată dragostea o aștept
ca o minune, ce trece
fără să observ drumul!
Nu cred în minuni
și visul se sfârșește aici!

                                   14 februarie

 

Ochii tăi

 

Ți-am privit ochii…
erau verzi ca pădurea,
dar în raze, se transformau
în sclipiri de căldură…
Ți-am privit ochii lângă mare
și erau albaștri…
m-am lăsat în valuri,
erau albe ca lumina
și sufletul meu primăvara
dar ochii tăi erau acolo
ca algele marine…