SEMNE ȘI….ÎNSEMNE
Mă fură viața-ncet de câte-s toate,
Nu-n față ca s-o văd, ci pe la spate,
În fiecare zi câte un pic
Ca să rămân apoi, cu mai nimic.
Întâi, din cât am fost, mă tot micește,
Mă scade de puteri, mă gârbovește,
Din pasu-ntins ce l-am avut odată
E doar un lat de palmă, deșirată.
Nu mai aud o șoaptă de departe,
Abia de văd ce scrie într-o carte,
Putere am în drapta, d-ai puțină,
În stânga nici atât, cine-i de vină?
Albit e părul, barba e căruntă,
E greauă pleoapa, ce fac azi se uită,
S-a lenevit și vorba ce odată
Îmi turuia ca moara cea stricată.
Mă doare peste tot, că de, sunt om
Și tot mai des mi-s nopțile-n nesomn,
Știutul neam încet s-a tot rărit,
De prieteni largul meu, s-a pustiit.
Noroc mai am, c-am tăinuit în gând
Bucăți de viață și, acum pe rând
Le retrăiesc pe toate cum au fost,
Atunci când viața asta, avea rost.
Și-apoi mai am puterea celui vis,
Mă poarte el prin largul necuprins,
Să uit de clipa vieții de acum,
Și să trăiesc o alta, pe-al meu drum.
Așa-i la toți, c-așa-i al sorții dat,
De la sărac la marele-mpărat,
Ne-arată viața când suntem aproape
De clipa mergătoare către…..
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Aprilie , 2020