MINCINOSUL SOL
Sunt mesagerul vostru spre ceresc,
Trimis solie ca să povestesc
Cum încă neamul nostru mare,
De lucrui rele, bune, fosta-n stare.
Și ce să spun, că sunteți de nimica?
Și nici măcar nu vă încearcă frica
Atunci când îmbiați de mari păcate
Nu stați o clipă-n loc, le faceți toate?
Că ați uitat că raiu-i în ceresc
Și nu în colțul vostru de lumesc?
Că doar trecând de sfânta judecată
Avea-ve-ți drept la rai, ca o răsplată.
Că ați uitat de neam, de-a noastră țară
Și numele îi faceți de ocară?
Că sunteți lași, nemernici, trădători,
Vândute Iude, veșniciți datori?
Că banul e stăpânul vost’ de-acuma
Și pentru el vă vindeți țara, muma?
Că nu mai e în voi pic de voință
Și veștedă vă e cea conștiință?
Că-mi sunteți de acum o biată turmă
Și-ncet se șterge slaba voastră urmă?
Că n-aveți baci în fruntea voastră fie
Vă scape de păcat pe veșnicie?
*
Cum toate astea și-ncă alte multe
Cerescul Domn să vrea să le asculte?
Că de le spun s-o umple de mânie
Și vai de-al vostru suflet o să fie.
Mai bine voi minții și cu-n păcat
Vă scap pe toți, că poate-o-i fi iertat,
Iar de-mi va da o veșnică osândă,
Pentru voi toți, mi s-o părea că-i blândă.
ÎNȚELEPTUL PUSTNIC
La schitul învechit de lungul timp,
Acolo sus pe munte, ca-n Olimp,
Monahul înțelept uitat de viață
Își tot înșiră zilele-i pe ață.
E mortul viu în cea pustietate,
Sâmânță de-omenesc în bune fapte,
O umbră-nveșmântată-n ceva haine,
Ales de cer să-i știe-a sale taine.
Cu mintea sa, el umblă prin ceresc
Știind ce-a noastre minți nici nu gândesc
Și îmi citește legi ce nu-s știute
Umblând pe strâmte căi necunoscute.
El știe mâine ce va fi să fie,
Cerescul ce ne-o da pentru vecie,
Cât cântăresc făcutele păcate
Atunci când ele fi-vor judecate.
Iar când în șoaptă-i spune Dumnezeu
Că fapta reauă cântărește greu,
El se silește mai din cale-afară
Să fie bun, smerit, iertări să ceară,
Dacă îl vezi cumva și-i ceri un sfat
Din gura lui minuni vei fi aflat,
Și-aminte tu vei ține viața toată
Cea vorbă și gândirea-i ințeleaptă.
Puțini ca el sunt aflători în lume,
Stâlpi de credință pentru fapte bune
Puși în oceanul nostru de păcate,
Cel rău să mi-l preschimbe-n bune fapte.
*
De-l întâlniți, să-i faceți plecăciune
Că el îmi vrea să schimbe astă lume,
Cu una ce să fie urcătoare
Pe drumul vieții noastre, viitoare.
————————————-
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Iulie 2019