OARE AȘA SĂ FIE?
Un nevăzut îmi umblă prin lumea celor vii,
Ca hoțu-n ea îmi intră, cu zecile de mii,
Și-apoi, pe din-lăuntru atacă mișelește
Și viețile de-arândul încet le nimicește.
Vedeți, ne pustiește ceva ce-i mai nimic,
Un virus, ori atomul, nimicul cel mai mic,
Mușcat-am noi din mărul acela interzis,
Neascultând ce Domnul, cu gura Lui a zis?
Ce va rămâne Doamne de-acum în urma noastră?
O omenire nouă, iar la-nceput întoarsă?
Că noi nu respectat-am poruncile cerești
Și-așa Mărite Doamne din nou ne pedepsești?
O, pentr-a câta oară rescriem cea poveste
Cu-Adamul și cu Eva din Raiul ce-amăgește,
Că nu-nvățăm odată porunca ce-o primim,
S-o respectă întocmai, să nu mai tot crâcnim.
O fi Apocalipsa? alt început de lume?
Ce-acuma iată, vine? nu-s nesărate glume?
Răgaz să-i de-a la huma atât de frământă
Să se-nnoiască iară, cum a mai fost odată?
Vor trece iar milenii de-apururea la rând
Și ce-am trăit acuma uita-va al nost gând?
Va fi cu noi alături nimicul cela mic
Ce de greși-vom iară ne-o face iar nimic?
*
Nu știu care-s răspunsuri la aste întrebări,
Eu doar gândesc când ochi-mi privesc spre ’nalte zări,
Gândiți și voi ca mine, vedeți ce va ieși,
Avem vinovăție? Iertări putem cerși?
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Aprilie 2020