DE CE NU E CUM FOST-A
Voi oameni ce vă credeți, scobarâtori din Zei,
Vă prea jucați cu focul, satanici Prometei,
Îmi ardeți astă lume crezându-vă eroi
Și-o pustiiți de-a valma, lăsându-mi-o-n nevoi.
Ce mi-ați făcut cu raiul ce-odată l-ați avut?
L-ați ciopârțit săracul de-acu-i, pârloagă, lut,
Tăiat-ați jur-prejururi și codrii de aramă
De mi-a secat izvorul, nu-i apă nici de-o cană.
Când credeți că un altul mai mult ca voi îmi are,
Dați drumul la războiaie, cuprindă-mi lumea mare,
Îmi adunați puterea o mână de-mbuibați,
Iar restul, miliarde, mi-i faceți robi, argați.
Pe lumea asta mare nu-i clipa liniștită,
Mai peste tot răzoaie-s și foamete cumplită,
Să-mi poată ei, vre-o câțiva, trăiască-mi în de toate,
Postească-mi de nevoie toți ceilalți, rupți în coate.
Din cât este pe lume, îmi poate fiecare
Să-mi aibă o bucată nici mică, nici prea mare,
Atât cât să trăiască o viață liniștită,
Frumoasă, scursă-n pace, curată și tihnită.
Dar voi, stăpânii lumii, nu vreți așa să-mi fie,
Că prea ar fi fericre în cea împărăție
Și cine să asculte, supus, de-a voastră vrere?
Și cine să mai simtă că-s slabi și n-au putere?
*
Acum, sosit-a unul, total necunoscut,
Venit de nu știu unde, un nimeni, nevăzut,
De-acuma-mi tremura-va avarul, că-i nimic
Și tot ce el îmi strâns-a, n-ajută la nimic.
Vedeți cum roata lumii se-ntoarce uneori?
Vedeți cum rânduiește, așa, adeseori
Să știe toți că lumea-i de la cerescuri dată,
La toți în parte-ajungă, la muncă și răsplată
———————————–
Mircea Dorin ISTRATE
Târgu Mureș
Aprilie 2020