CĂSUȚA MEA
Cum să îmi vând căsuța de la țară
În care-mi tăinuiesc copilăria,
Cât ține ea, în minte am pruncia
Din ierni de basm și arșițe de vară.
Cum să îmi vând căsuța gârbovită
Sub timpul nemilos ce mi-o apasă,
Acolo-i dorul meu, de-ntors acasă,
Spre lumea de poveste, ce-a trăită.
Cum să îmi vând căsuța mea bătrână
Ce are-n ea viață adunată,
Tristeți și bucurii de altădată,
Ce sufletul în șoaptă mi-l alină.
Cum să îmi vând căsuța de poveste
Ce-i darul meu de preț pentru nepoți,
Acolo mi-s piticii de doi coți
Și-o zâna bună care-i ocrotește.
Cum să îmi vând căsuța mea de vise,
Pierdutul rai de-aici, din pământesc,
Când nu știu dacă altul mai găsesc
Când voi pleca sper ceruri necuprinse.
Cum să îmi vând căsuța mea de dor
Ce-a stat sub o icoană însfințită,
Prelungă vreme-n toate risipită,
De candelă păzită-n somn ușor.
*
Căsuța mea, când nu-i mai fi pe lume
Voi pierde tot ce vine din trecut,
Cu lacrimi însfinți-voi cela lut,
Cuibar de vis, de dor, de-nțelepciune.
**
Căsuță veche, vreme lacrimată,
Mai stai și tu cu mine o clipită,
Să-mi fii visări mele cea arpiă,
Ce să renvie lumea de-altădată.
***
Nu vindeți casa veche, părintească,
Că sufletul vi-l vindeți și-i păcat,
Acolo vi-i trecutul neuitat,
Încremenit sub pronia cerească
——————————–
Mircea Dorin ISTRATE
6 decembrie 2019