Mioara HUSUSAN: Poesis

Viața 

 

Viața o clipă în timp,

uneori minunată adesea umbrită de crengi negre

ce ascund în frunzișuri dureri nărăvașe.

 

Fericirea nu este un scop,

este o cale de a întâlni un răsărit de soare

la o margine de lume.

 

Putem să atingem fericirea,

așa cum uneori cu brațele flămânde

atingem cerul

bucurându-ne de ceea ce primim

prin binecuvântarea cerească.

 

Iluzii 

 

Singură,

te caut în freamătul nopții

în acorduri nesfârșite printre poeme.

Uneori poposești printre filele nescrise

încercând să-mi lași zâmbetul tău.

Ești așa cum imaginația mea

te-a desenat pe un petic de cer.

Prea falnic pentru a te opri

din zborul tău egoist…

 

Daruri 

 

Suntem atât de bogați când suntem buni…

Când știm să dăruim iubire și prețuim ce avem…

Suntem împliniți prin ceeea ce facem pentru noi,

pentru cei de lângă noi…

Dăruiți-vă zâmbetul!

Nu-l ascundeți de noi, aducătorii de speranță…

–––––––––––––

Mioara HUSUSAN

Slimnic

3 noiembrie, 2018

 

(Antologia Printre rânduri, printre gânduri, printre oameni, vol.2, Editura SINGUR, Târgoviște, 2018)

Lasă un răspuns