părinții uitați
priviți-i cum tac în dor și nevoi
și stau priponiți prin spitale sărace
ai noștri părinți orfanii de noi
părinții bătrâni paiațe buimace
le tremură pleoapa și mâna bolnavă
iar lacrima-n sec o înghit trinitari
cerșesc de la Domnul puțină zăbavă
nu știu ce anume bătrâni solitari
bătrâna aceasta prea udă de lacrimi
e mama cu sufletul ei de cristal
ce gânduri o bântuie veștede patimi
o ning ca o iarnă o ning val cu val
sub perna jilavă își trage o geantă
să dea un bănuț unei nurse cu toane
se târâie greu lângă pat aberantă
bunica și mama privind spre balcoane
dar nimeni nu vine și nimeni nu vede
noianul acesta de boli și dureri
ai săi au probleme de nu-ți vine a crede
domestice treburi de azi și de ieri
mai trece o noapte mai ia o pastilă
mai cere o cană mai vrea un flacon
mai geme odată mai plânge cu milă
ce stearpă e lumea de-a aici din salon
și aspre necazuri se-ndemn toate cele
trecem de-a valma plutind prin cutume
ne naștem de-a pururi cu bune cu rele
nu ne uita Doamne părinții în lume
și trecem furtună prin toate de-o vreme
te chinuie greața de ei să te-apropii
și totuși curând vor veni să ne cheme
orfani de copii părinții și popii
priviți cum se plâng de dor și nevoi
și stau priponiți prin spitale sărace
ai noștri părinți orfanii de noi
părinții bătrâni paiațe buimace
––––––––––
Mihai GANEA
Imagine: o bătrână din Maramureș, comuna Săcel