Mia UNGUREANU: Viața mea

Viața mea

 

Din timpul care curge către mine,
În liniștea de început de seară ,
Pe țărmul mării se revarsă , line
Fragmente, amintiri ; sub Luna clară.

Și -atunci, visând cu gândul către stele,
În inimă -mi răsună cu candoare,
Frânturi și clipe, retrăind prin ele,
O frumusețe plină de splendoare.

Când viața toată -i numai rugăciune,
Și Dumnezeu părintele divin,
De pretutindeni vine o minune,
Și magic, redescrie-al tău destin.

Când viața mea devine -o melodie,
Pe portativul căreia stă scris :
„Dumnezeirea nu -i o fantezie „,
Deodată calea vieții s-a deschis.

Când viata mea se cheamă „Poezie ”
Iar autorul ei e Dumnezeu,
Eternitatea mi se- arătă vie,
Iar nemurirea e un panaceu.

Și -atunci când viața -mi este unic Templu,
Și -o rugăciune Sfânta -n zori de zi,
Și când Iisus mi-e singurul exemplu,
Preluminată viața mea va fi.

——————————-

Mia UNGUREANU

16 martie 2019

Lasă un răspuns