Puterea iubirii
Mă scol din somn în toiul nopții,
Din goluri albastre, din large,
Pe țărmul mării valul se sparge,
Mi-aduce în zori, șoapte – mpletite în alge.
În tăcere cuprind cu a mea gândire,
Secundele scurse din viață.
Mă-ntreb ce se – ntâmplă cu mine și trupu-mi
îngheață
Se-aprinde în mine din nou, o dorință nebună, parcă legată cu ață.
Cu sufletul treaz, fără tihnă,
Văd stele privind în oglindă,
Uimite și ele,se simte și-n stele, ce vor să cuprindă,
Magia și taina, venită din cer, ca o undă să mă atingă.
Lăuntric, gândind către tine adorm.
Dar în noapte târziu, un vânt dinspre miazănoapte,
Mi-a adus pe aripile sale, mii de șoapte.
Prin puterea iubirii, plutind peste ape.
Cu sufletul treaz fără tihnă,
În iubire mă – nec, în iubire nebună…
Ce cu taină se-adună și mă – nvăluie,
Ca o mantie sfântă, sub o rază de lună.
———————————-
Mia UNGUREANU
24 aprilie, 2019