Note de lector la: Antologia
„TALANTUL SCRIITORULUI ROMÂN DE PRETUTINDENI”
Autor Ligya Diaconescu, Editura „Olimpias”, Galați, 2019
Cu bucurie, fiind în Canada, mi-a sosit prin bunăvoința Domnișoarei Doctor Andrada- Victoria Diaconescu, Antologia „Talantul Scriitorului Romnân de Pretutindeni”. Domnia sa, în timpul liber, lucrează sub mâna mamei, scriitoarea, poeta, Directoarea Festivității noastre dragi „Limba Noastră cea Română”, Doamna Ligya Diaconescu.
Domnișoara Doctor Andrada lucrează pentru probleme de secretariat, pentru Revista STARPRESS România, Canada, USA. Este un volum mare de muncă, lucrându-se în același timp cu multe zeci de autori-creatori, tipografie, prezență la lansări de carte= Antologii. Participă la multe Simpozioane însoțind-o pe Doamna Ligia Diaconescu și la zilele de înmânare sau de primire a unor premii. Adaug, felicitând-o și pe Domnișoara Doctor Andrada pentru distincțiile primite.
Întrucât Doamna Ligya Diaconescu este și pictor de icoane și mult donator pentru mănăstiri, din timp se mai alocă și vizitării mănăstirilor și participării la unele serbări religioase care au loc în incinta lăcașurilor sfinte și mai nou și la lucrările desfășurate de un cenaclu de arte, pictură, fondat de curând tot de Doamna Ligya Diaconescu. Este deci necesar un mare cuantum de energie tinerească, dar Domnișoara Andrada sacrifică această energie și timp pentru aceste cauze sociale, notorii.
După ce am mulțumit pentru faptul de a mă găsi în posesia acestei Antologii, mă gândesc la noi, românii de pretutindeni. Conjunctura urmărilor celui de al doilea război mondial asupra României a avut și încă are urmări de o mare diversitate și trăire istorică.
În genele noastre iliro-traco-getice există poezia vieții, o mare mobilitate spirituală și dragostea de glie și a tot ce ține de aceasta, credință, limbă, neam, tradiție. NIci un român nu a plecat, părăsind glia sfântă, uitând de locul în care s-a născut. Dorind și reușind să se întoarcă, aducând în bagajul său influența altor culturi, fonduri spre a-și construi un cuib arătos, mapa bine garnisită cu diplome și calificări și o viziune mai spiritualizată despre viață. Această viziune este aceea pe care a luat-o cu sine plecând de acasă, dar a îmbunătățit-o cu acel rafinament al speculațiilor de toată natura, speculații- flashuri de inteligență, în sensul bun al cuvântului și care îl ajută pe un individ de a trăi mai ușor, de a munci mai rațional și mai eficient și de fapt, tot ce ne dorim și tot ce știm în acest sens.
Niciodată nu au sosit atât de „dense” în pagină, Antologiile, precum aceasta de față, foarte mulți scriitori dorind să prindă un loc, dat faptul că se stabilise de la început un anumit număr de pagini. S-a recurs la varianta micșorării literei de tipar și iată-ne ajunși a ne vedea prezenți, noi, cei admiși (se știu criteriile), în această, carte a valorosului nostru talant”.
Și m-am întrebat de ce, oare? Răspunsul nu trebuia așteptat, fiindcă fiecare scriitor are o inspirație, un duh propriu, o conversație proprie cu muzele, iar talantul, precum cel biblic, presupune ce facem noi cu acest imens dar, cum în primim, cum îl ținem, cum îl creștem ca pe un lăstar și cum din rămurelele lui împărtășim și altora. Iată de ce este atât de important să vedem în această antologie – ad hoc – ce amprentă a pus fiecare pe comoara, pe talantul său.
Toțì autorii din această Antologie sunt cunoscuți în lumea literelor, fiecare fiind stăpânul propriului său Pegas, cu panașul respectiv. Dar cum ar fi un mare păcat de a nu lărgi aria cunoașterii talantului fiecăruia din cei incluși și în acest volum și de data aceasta, am scris cu multă aplecare câteva rânduri esnțiale din care se desprinde doar talantul din acest moment, nu îngropat, ci foarte grăitor, al fiecărui autor, doar unul din mulțimea de talanți ale celor de față.
La lecturarea acelor mici rânduri, scrise de mine, talantul cuprins în articolul scriitoruli respectiv, răsare cu irizația lui stelară. Și pentrucă nu sunt atât de multe exemplare din Antologia aceasta, câți doritori sunt de a o cunoaște, această scurtă penelare a mea incită pe cei cărora le-a fost semnalată această prezentare, de a căuta din nou opera scriitorului ales, spre a completa mica mea informație, citind, iar mult, din autorul respectiv, dorind să mai afle alt și alt talant.
Materialul de față este pentru mine foarte necesar în ocaziile de lansare a Antologiilor- culegeri magistrale, care rămân valabile întotdeauna de aci înainte și sunt mereu binevenite. Mi-a venit ideea, de data aceasta să încep întâi prezentarea creațiilor scriitorilor prozatori. Proza fiind o gândire poetică mai amănunțită și mai la îndemâna noastră decât poezia, în sensul că este mai curgătoare, mai explicită și mult mai încărcată de noțiuni culturalizatoare, autorul inserând multe divagații, care ne îmbogățesc în același timp și cunoștințele.
Vorbind eu mult, aci, spre lauda scrierilor în proză, vă rog să vă amintiți și despre genialitatea poeziei și de sentimentele adânci care ne învăluie citind o poezie. Faptul că am început cu prezentarea celei de a doua părți a Antologiei „PROZA”, este pentru mine mai practic și am să vă mărturisesc, de ce…
În viață am învătat mereu, uneori din ceeace experimentam, alteori din cele auzite sau citite Și legat de cazul de față am aplicat zicala, Rezolvă mai întâi partea dificilă a unei probleme”. Profesorul meu de la disciplina, Organizarea muncii”, Dr. Ioan Martin, pentru noi, Moș Martin”, repeta acest sfat la începutul fiecărui curs. Și avea de ce, fiindcă organizarea muncii este cheia succesului, rezultatul muncii efectuate. Repeta mereu argumentele, multe, între care energia fizică și psihică a individului, din primele ore ale zilei.
Vă rog să nu credeți că plăcerea mea de a citi întâi creațiile în proză, înseamnă că le consider mai dificile, ci faptul că sunt mult mai dense decât poeziile și sunt pagini întregi, încheiate, care, toate, cer citire migăloasă și îndelungată spre stbilirea exactă a talantului respectiv. Dar mulțumesc prozatorilor din această Antologie pentru uiversalitatea și ineditul subiectelor alese, sau inspirației reușite de moment, pe care dânșii au avut-o.
*
- FLORIN ȚENE, Cluj-Napoca, România
„Spiritul național în publicistica și proza eminesciană”
În partea a doua a Antologiei găsim prezența prin care ne onorează, Domnului Al. Florin Țene, Președintele Asociației Liga Scriitorilor Români. Domnia sa, cunoscut eminescolog ne introduce în sintagma naționalismului eminescian, și a naționalismului în viziunea generală.
În articol sunt enumerate și analizate sub acest aspect ceațiile eminesciene: Fragment dramatic „Mira”, „Alexandru Lăpușneanu”, „Alexandru Vodă”, drama „Emmi”, tabloul dramatic „Mureșianu”, romanul neterminat „Geniu pustiu”. Creații în genuri literare diverse, cu tentă de naționalism în creațiile antume și în cele postume, publicate ulterior de Titu Maiorescu. Însuși poetul Mihai Eminescu, spune despre naționalism: „Fiecare literatură națională formează focarul spiritual național, unde concură toate razele din toate direcțiunile vieții spirituale, ea arată nivelul vieții publice spirituale”. Tot despre naționalism, de data aceasta citez din creația autorului Al. Florin Țene: „… a fi naționalist înseamnă să iubești tot ce a dat mai bun poporul în sânul căruia te-ai născut, valorile lui realizate de-a lungul sutelor de ani, cel care protejează națiunea din care faci parte”. Acest spirit național a ținut vie conștiința poporului român prin toate vitregiile vieții pe care le-a întâmpinat și ne plecăm adânc în fața celor care au avut de suferit pedepse și prejudicii nemeritate, pentru această mare calitate a omului.
*
MARIANA POPA, Brașov, România
„
Muntele Montserrat”
Autoarea, scriitoarea, poeta, Mariana Popa este cunoscută și pentru pasiunea de a călători în toată lumea. Spre cunoaștere și spre delectarea nostră, noi citim cu nesaț aceste impresii de călătorie, Cu o râvnă de profesor cercetător și cu un creion de stenograf a imortalizat pentru noi peisaje de vis, peisaje inaccesibile celor ce își pierd curajul de a se sacrifica îndurând dificultățile drumului, sau preferând locuri comune pentru relaxare sau documentare pe viu. Domnia sa, de multe ori reținându-și respirația de oboseală sau de emoție a străbătut căile Terrei. În aceste memorii de călătorie ni se face cunoscut un pelerinaj la Mănăstirea Monserat din Catalonia – Spania, mănăstire situată pe munte la altitudinea de 760m, construită pe locurile unor lăcașe de cult foarte vechi. Tot ce ne relarează dânsa este uimitor începând de la peisajul compus din colonade de rocă, maiestuoase, până la întâlnirea pioasă cu Madona Neagră – Moreneta, cu globul pământesc într-o mână și Pruncul Iisus în brațe. Printre nenumăratele vestigii, podoabe, în mănăstiriea Monserat mai sunt adăpostite și tablouri de EL Greco, Dali și Picasso. Frumusețea și gingășia articolului ne fac să ne reculegem după momentele acestei lecturi.
*
CRISTINA MARINA MURGEA, Montreal, Canada
„Mimul”, (fragment)
Poetă și prozatoare prin excelență, autoarea Cristina Marina Murgea se bucură de toate facilitățile scrisului, reușind să creeze poezii în paradox, pozii lirice de suflu lung și să mențină o linie distinctă între profesia sa de notar șI vocația de poet și scriitor. Discretă până și în natura eroilor săi creați imaginar, găsește cheia de a scrie cu multă originalitate. Pentru faptul că am avut fericirea să cunosc din scrierile sale, prefațându-i trei cărți, pot afirma că aceste atribute inoculate poeziei sale sunt valabile și pentru paginile de proză, romanul „Mimul”, din care ne prezintă în materialul de față un fragment. Constatăm o mare stăpânire a dialogului și multă subtilitate. Apreciem și CV-ul dânsei realizat în versuri sugestive.
*
MIHAI ȘTIRBU, Iași, România
Comoara verii”
Autorul ne aduce spre delectare un fragment din romanul său, Comoara verii”. Citind acest fragment ajungem la concluzia că romanul se apropie atât de problemele sociale căt și de psihologia copilului. Subiectul ni-l prezintă unul din copiii familiei de boieri, având un defect de vorbire, În jurul acestor două tematici se desfășoară, intuim noi, acest roman cu amintiri presărate precum cristalele rare și lucitoare, de întâmlări inedite în țesătura romanului. Se pare că romanul se adresează și adulților și copiilor școlari, mai mari. Citirea cărții ne va confirma sau nu, ceeace ne-a sugerat acest fragment.
*
LIVIA CIUPERCĂ, Iași, România
„Destin”
Istoricul și criticul literar, Livia Ciupercă ne onorează cu prezența sa prin intermediul acestei Antologii printr-un număr de patru eseuri suscitându-ne participarea afectivă diferit pentru fiecare din acestea. Primul eseu „Destin” este o alegorie, în fraze- adevărate versuri – diafane de o mare subtilitate și finețe, O salcie în bătaia intemperiilor vitrege. Este sufletul plin de speranță la întâia zi cu o rază de soare. Al doilea eseu „Dor și vis” face o paralelă filozofic argumentată a neputinței de a înfrăți prin argumentele și posibilitățile noastre aceste două minunate și înzestrate membre ale lumii: aripatele și omul, aripa și mâna. Mâna omului exprimă tot ce intelectul său îi sugerează. Al treilea eseu „Despre chibzuință, cu dragoste”, prinde sensul hermeneutic al dragostei de aproapele. Spre o mai bună înțelegere de către cititorul care trebuie subtil convertit, se recurge și la o mică pildă Al patrulea eseu „Capcanele prieteniei” este un eseu psihologic al luptei contrariilor, un „du-te, vino,” al replicilor cu tâlc. E vorba de mici diferende care pot suda sau anula o prietenie. Citim cu nesaț aceste frumoase eseuri înălțătoare și tămăduitoare scrise în grai molcom, ponderat, adecuat celor trimise spre noi.
*
MAGDALENA ALBU, Popești-Leordeni, Ilfov, România
„Elena Cernei-perfecțiunea artei lirice”
De curând se promovează în muzică, fațeta viziunii muzicale în raport cu alte arte și discipline, ceva mult evoluat față de ceeace era cândva în critica muzicală, pe plan european. Pentru mine este al treilea caz întâlnit. Profesorul universitar, matematician, Dr. Valentin Boju, al cărui purtător de cuvânt la „Clubul de Aur” – Montreal, mă găsesc, lansând în acest mod teoria sa asupra muzicii, Domnia sa se bucură de deținerea unei distincții din partea Coroanei Britanice Regale și a unei distincții din partea Președinției actuale a României. Profesorul Andrei Seleanu din Montreal a scris o carte referitoare la Filozofia muzicii într-o viziune nouă. Acum, iată am bucuria de a mă întâlni cu Doamna profesoară Magdalena Albu care abordează aceeași problemă de filozofie, dar ca notă aparte, a filozofiei sentimentului muzical dându-ne ca exemplu factic, arta vestitei artiste Elena Cernei. Autoarea articolului spune despre ilustra cântăreață: „Arta de a reda sunetele de pe portativ cu ajutorul vocei este harul divin al celui care cântă”. Citez din textul autoarei: „A încerca să definești o personalitate profundă și clocotitoare, precum cea a Elenei Cernei, e totuna cred, cu a te apleca în taină și în liniște ca să deslușești misterul piramidelor străvechi” Pentrucă această magnifică creatoare de operă a adus interpretării lirice mondiale, o conotație desăvârșită, pe care o redă cu o sensibilitate și cu o inteligență deosebite în retorta variabilei dominante, denumite generic de noi „Timp”.
*
RODICA CALOTA, Tg. Jiu, România
„Scenariu-Domnul Tudor”
Scritoarea și poeta Rodica Calota ne surprinde de data aceasta prin abordarea și metrizarea genului dramatic: piesa de teatru „de scurt metraj”, spune dânsa, scenariul „Domnul Tudor”, piesă scrisă în patru tablouri. Talentul autoarei acordat aceastei piese de teatru consistă în faptul că reușește să ne facă să-l vedem, parcă, aievea pe Domnul Tudor și personajele, dintre care cei marcanți: Tudor Vladimirescu, Gheorghe Lazăr, căpitanii lui Tudor, cei trei țărani condamnați la moarte doar pentru aderarea la ideile lui Tudor Vladimirescu, și de cealaltă parte a baricadei, trădătorul Ipsilanti. Datorită stilului adecuat, al autoarei-dramaturg vizualizăm imaginar și extinderea răscoalei din 1821 și consemnăm și obiectivele răscoalei ca într-o carte de istorie pe larg alcătuită și scrisă, sau ca într-un film, viu, plin de patriotism. Parcă îl vedem pe Tudor Vladimireascu în fruntea a 2.000 de oșteni călare și a celor 6.000 de oșteni pedeștri, în drumul spre București, sau îl vedem în București, în fruntea celor 16.000 de oșteni adunați. Ni se spune, în, piesă, documentat istoric, că Domnul Tudor era hotărât s-i dea jos pe cei care oprimau poporul: cârmuitorii și clerul. Avem toată admirația față de condeiul de dramaturg al autoarei Rodica Calotă.
*
TEONA SCOPOS, Iași, România
„Destine”
Autoarea scriitoare, poetă, medic, Teona Scopos ne impresionează prin tot ce scrie. În aceste memorii. Sub titlul de „Destine” oglindește aspecte din viața unui medic generalist care și-a însușit sau a avut întotdeauna în suflet „Jurământul lui ESculap”. În rândurile acestor memorii scurte autoarea se apleacă asupra destinelor unor persoane pe care, cu intuiția medicului și a scriitorului le-a cunoscut bine, fiind pacienții dânsei. Despre cazul lor, acest medic relatează cu toată compasiunea sa, dar și cu admirația sa, minunându-se de tăria sufletească a acestor suferinzi sau captivi pe viață, de urmarea nenorocirilor pe care le-au întâlnit în existența lor, marcându-le viitorul, fără putință de salvare, de îndreptare. Acest medic – femeie – îi înțelege și cu inima strânsă de durere pentru suferința lor îi indeamnă spre resemnare, spre activități, spre echilibru sufletesc – medicament terapeutic cunoscut drept salutar în însănătoșire, alături de medicația primită. Domnia sa intuiește că suferinzii au nevoie întâi de toate de îmbărbătare, într-un stil adecuat psihologiei fiecărui bolnav. Chiar și cititorul este convertit, în urma acestei lecturi, la mult adânca sensibilizare, milă, înțelegere și la un sentiment de admirație pentru bolnavii care și-au găsit tăria de caracter de a rezista sub acel destin.
Poeta Teona Scopos ne trimite atenționarea mesajului revigorării pe care ni-l dă ca exemplu natura, natura celestă. Cântând anotimpul primăverii Domnia sa îi închină și o poezie mistică în biacrostih plină de evlavie și credință străbună: Sfânta Înviere a Domnului Iisus Christos.
*
ION I.PĂRĂIANU, Tetoiu-Vâlcea, România
„O poveste adevărată”
Vâlcean, cu darul credinței, scriitorul Ion I. Părăianu este unul din bunii povestitori. În calitate de profesor de limbă și literatură română, Domnia sa folosește tot ce știința și cultura unui filolog i-a brodat în suflet și se apleacă asupra mediului din care a plecat și în care a revenit. Se bucură împreună cu cei din jur de binele lor, ia parte la durerile și năzuințele lor, iar pe noi ne impresionează profund, de tot ce li se întâmplă. „Povestea adevărată” publicată în volumul de față are drept temă, respectul românului de a da urmași, copii vrednici pentru creșterea neamului nostru românesc. Copiii sunt cei care poartă faima și numele familiei, apără glia străbună, pun umărul la ridicarea societății. Autorul subliniază aceste adevăruri în mod artistic, sub forma unei narațiuni plină de noblețea sufletului său.
*
ELENA BUICĂ (BUNI), Toronto, Canada
„Ce e iubirea?”
„Ce e iubirea?”, este subiectul acestui eseu, care ne redă iubirea ca pe un sentiment gingaș și misterios, care se furișează în inima noastră fără să anunțe, fără să ceară voie, călătorind fie pe săgețile lui Eros, fie pe valențele atracției chimice… Iubirea are atât de multe definiții – spune autoarea – cât de mulți sunt cei care se încumetă s-o îmbrace în cuvinte. Autoarea exprimă astfel viziunea proprie, interogativ: „Cum ar fi dacă, numai pentru o zi iubirea ar stăpâni peste toate inimile, iar oamenii s-ar îmbrățișa și ar cânta: „Toți pe lume frați noi suntem!”. (Eu pot să adaug, eu am trăit un asemenea moment sublim, mondial, atunci când a sosit vestea terminării celui de al boilea război mondial. În acel moment totul și inimile și rațiunea se opreșc, fără a putea gândi nici la trecut, nici la viitor.
*
NICOLAE DINA, Alexandria, Teleorman, România
„Un florilegiu dedicat vieții și credinței”
„Un florilegiu dedicat vieții și credinței”, este titlul pentru tema viziunii aleasă de criticul literar Nicolae Dina, asupra poemelor poetului, deasemenea critic literar, editor, scriitor, autor, Gheorghe A. Stroia, la volumul de poezii „Restul la 30 de arginți” După tematica aleasă de poet, poeziile sunt grupate în acest volum în trei cicluri: „Restul la 30 de arginți” „E-atâta pace…” și „Grădina cu suspine”.
Criticul literar Nicolae Dina ne plimbă în aceste trei cicluri prin minunățiile realizate de poetul Gheorghe A. Stroia constatând faptul că întregul volum „Restul la 30 de arginți” –citez: „rotunjește o operă lirică însumând câteva zeci de volume cuprinzând reflecții personale despre destinul, existența, trăirea, gândurile care i-au bucurat ori i-au întristat viața”. Primul ciclu din volum având același titlu are o marcantă tentă religioasă. Al doilea ciclu intitulat „E-atâta pace…” redă iubirea pentru glia străbună și a tot ce oferă această glie, material și spiritual. Al treilea ciclu „Grădina cu suspine” constituie un omagiu duios de liniștire și tristă împăcare cu soarta nemiloasă care a curmat viețile celor dragi. Criticul Nicolae Dina spune în încheiere despre volumul „Restul la 30 de arginți”, autor Gheorghe A. Stroia: „Complementaritatea esteticii tradiționaliste (tematică, prozodie) și a celei postmoderniste (limbajul prozaic, relatarea directă,… biografismul, amestecul de stiluri) dă farmec versurilor… pentrucă imaginarul său artistic relevează faptul că… iubirea este sensul și sărbătoarea vieții…”
*
ALINA SORINELA DIDU, Craiova, România
„Amintiri” (are la bază o poveste reală de viață)
Eroina acestei povestiri, Fetița Simina, devenită realizata Doamna Simina, într-un moment acordat amintirilor prefiră cu tristețe durerosul moment al primului eșec dureros, întâmpinat în copilărie. Tăria convingerii în capacitatea proprie și sprijinul peste puteri al mamei au fost cele care au ajutat-o să realizeze ceeace dorea din tot sufletul său de copil, să învețe carte, spre a reuși prin rezutatul meritelor sale, să se salte din starea mizeră de existență.
Cu o înțelegere de nedescris și stpânind psihologia copilului, autoarea descrie zbuciumul copilei, frângerea de inimă a mamei și prăpastia imaginară în care au fost aruncate, atunci când copila eminentă a fost respinsă de a-și continua studiile pentru faptul că nu dispunea nici de un minimum de stare materială, spre a continua școala, deși fusese o elevă premiantă. Impedimentul, azi, ni se pare hilar, un sac de cartofi și un sac de fasole, cerute de regulamentul stabilit de directorul școlii. Eu care am trăit mizeria anilor de război 1940-1945, criza și foametea care s-au ținut lanț până în 1960 și pe urmă anii de așa zisă, plată a datoriilor”, înțeleg imposibilitatea ca o familie fără mijloace materiale să nu dispună de această plată, un sac de fasole și unul de cartofi, sau alegoric, echivalentul în vreme de criză a unor plăți în cuantumul costului acestor saci de produse. Lovitura refuzului directorului de a accepta la studii un copil eminent, dar sărac, a fost atât de copleșitor descris și atât de exact înțeles, trăit și redat cu o atât de mare subtilitate și sensibilitate de către autoarea Alina Sorinela Didu, încât ne aduce și nouă lacrimi în suflet.
*
VASILE SZOLGA, București, România
„Darul vorbirii”, „Bogdan”, „Ceasul”
Scriitorul Vasile Szolga ne prezintă trei eseuri din creația sa, „Darul vorbirii” o satiră subtilă la adresa femeii – Eva, mereu nemulțumită și cicălitoare, dar de o gingășie feminină atractivă și pentru Adam cel pur și indiferent „Bogdan”, o succintă poveste a unui tânăr fiu din mamă țigancă și un tată român. Bogdan, prin inteligența lui și prin forța lui de muncă reușește ca din starea de mică slugă să ajungă să învețe carte, să devină parașutist, student și în final licențiat. Al treilea eseu „Ceasul” o alegorie a mersului vieții însoțit de un ceas miraculos care mergea invers. Între meșterul ceasornicar și ceas se stabilise o relație nonsimbiotică, direct antagonică. Meșterul se ambiționa să-l facă să funcționeze normal, iar ceasul se încăpățina să funcționeze mereu în sens invers. O frumoasă alegorie a zicătoarei despre cursul vieții: „un pas înainte și doi înapoi”.
În aceste trei proze scurte autorul Vasile Szolga uimește prin perspicacitatea unui dialog nevorbit, ci introvertit, exteriorizat doar prin scene și situații emotive și surpinzătoare, transmițându-ne mai mult decât cele scrise. Ne produce o mare mobilitate de spirit și o lectură care incită la fuga printre rânduri, spre a ne împărtăși cu o grabă plăcută din ineditul descrierilor.
*
TERESIA BOLCHIS TĂTARU, Augsburg, Germania
„Penelul cădea, cădea…”
Doamna, autozisă „Apostrof”, cunoscută prin acest pseudonim drept atenționată a tot și de toate, trăiește în orașul primelor incunabule, Augsburg, în atmosfera plină de efluviile unei vechi culturi și a artei scrisului. Atmosfera aceasta propice combinată cu spiritul dacic al profesorului din sinea sa, au clădit prin scrierile sale o înaltă bibliotecă. Din cărțile acelei binefaceri cultural- literare personale. Domnia sa a ales pentru Antologia „Talantul scriitorului…” un fragment plin de finețea adolescentină. Din Romanul „Măriuca” apărut în 2005 ni se prezintă un fragment. Eroina, Măriuca, eleva adolescentă visătoate, purtând visul său delicat și tineresc de iubire, autoarea ni-l prezintă psihologic în patru etape mai picturale decât creația penelului multicolor. Ingenios, redat de autoarea Teresia Bolchiș Tătaru în Fragmentul de roman „Penelul cădea” măiestrit sugerat: „penelul cădea în iarbă”, „penelul cădea în tulbure”, „penelul cădea în culoare”, „penelul cădea în albastrul de sideral”. Trăim și noi alegoria acestor sintagme, urmărind finețea sentimentului de iubire incipientă, al adolescenței. Aici, vedem clar, este vorba nu de un singur talant din partea autoarei, ci de descoperirea mai multora…
*
LUCIA ELENA LOCUSTEANU, Cluj-Napoca, România
„O ciocolată”
În povestirea scriitoarei Lucia Elena Locusteanu ne întâlnim cu o întâmplare adevărată, din amintirile autoarei. Acțiunea se petrece în timpul celui de al doilea război mondial, care a trecut și peste mine și poate de aceea vreau să insist asupra aspectului semnalat de autoare cu mult talent. În timp ce sufletele negre și crude aruncau din avion obiecte sclipitoare sau atractive care ucideau copii naivi care le culegeau, printre beligeranții nemți se mai aflau și oameni cu suflet bun și curat, victime ale legilor de război de la care nu se puteau sustrage fără pedeapsa capitală.
Faptul reliefat aici este umanitatea unui soldat german tanchist care mergea către frontul de Est. Micuța eroină a acestei povestiri este observată la poarta casei de către tanchistul respectiv și acesta oferă copilei o ciocolată. Mama fetiței este revoltată, speriată, dar tanchistul rupe o bucată din ciocolata respinsă, o mănâncă și demonstrează buna sa intenție, restituind fetiței batonul de ciocolată. Această povestire al cărui subiect omenos se petrece în condițiile de război crâncen, denotă faptul că pe pământ întotdeauna au trăit oameni buni și oameni răi. Povestirea subliniază cu multă căldură scena de umanism, învăluindu-ne în duioșia momentului.
*
VASILICA MITREA, Constanța, România
„Dor de Basarabia”
Autoarea Vasilica Mitrea evocă lauda și iubirea Limbii Române din sufletul fiecărui român dar alege ca simbol poezia – cântec – imn „Limba noastră” scrisă de Alexei Mateevici. În fiecare an autoarea și un grup de români de „dincoace de Prut” merg să sărbătorească Limba Română la Căușeni „la românii de, dincolo de Prut”, într-o mare sărbătoare începând cu omagierea iubitului Alexei Mateevici, la ceremonia din fața statuii și continuând în sala festivă de la Consiliul Raional Căușeni.
Articolul este plin de evocarea frumuseții limbii române, de dorința de unire a Basarabiei cu Țara mamă și de evocarea trecutului glorios al poporului român.
*
IULIANA CIUBUC, Bușteni, România
„Fiți optimiști!”
Scriitoarea, poetă Iuliana Ciubuc a realizat, aci, pentru cititori o piesă de teatru, o fabulă în versuri și în același timp, un… tratament medical împotriva stressului. Este de la sine înțeles că este o mare artă de a le îmbina pe toate. Este teoria paharului gol pe jumătate și în cealaltă jumătate plin cu apă. Problema spațiului plin și a spțiului gol este dezbătută cu mult talent de autoare, deschizându-ni-se calea spre a fi optimiști și de a uita problemele apăsătoare generatoare de stress. Admirăm ușurința autoarei de a conduce acest dialog dificil al, paharului pe jumătate gol.
*
TUDOSIA LAZĂR, Bucești, Ivești, Galați, România
„Când dragostea îți joacă feste”
Eroina acestei schițe este femeia mereu ocupată de grijile vieții, iar dacă are șansa de a conduce o companie, aci de vestimentație feminină, atunci înțelegem că poate fi total absorbită. Dar în relațiile de muncă poți întâlni persoane care îți suscită interesul afectiv. Acesta este subiectul pe care autoarea îl descrie cu o mare undă de finețe. Un sentiment născut, infiltrat fără voie față de un alt bărbt decât soțul. Probitatea eroinei o oprește de a da curs desfășurării gândurilor sale admirative, ascunse. Schița se încheie pentru noi cu un suspans incitant lăsându-ne sub impresia că am voi să știm urmarea acțiunii. Ideea de a ne stârni interesul este magistral tratată, iar jocul între fidelitate și dincolo de mormânt și atracția divină spre ființa care i-a mișcat gândurile, apare doar ca o penelare incitantă pentru imaginația noastră.
*
OLIMPIA SAVA, Galați Romania
„Lada cea fițoasă”, „Mândrie de cocoș”, „Coțofana”
Scriitoarea poetă, Olimpia Sava ne uimește prin talentul său de a versifica, frazele lungi din povestire, o maniertă de a scrie pentru copii și chiar pentru adulți foarte iubită de aceștia. Este un stil care semnalează ideea dar în același timp o rotunjește creindu-ne o atracție în ceeace privește gustul pentru lecturile sale. „Lada cea fițoasă” este o fabulă care sancționează frivolitatea femeii care are drept principala calitate doar frumusețea, și atractivitatea, în final reușind de a-și distruge restul de viață după aplatizarea frumuseții trecătoare. „Mândrie de cocoș”, este tot o fabulă. Subiectul- alegoric, un cocoș plin de îndoielî că puiii frumoși ar fi copiii lui. Un întreg concern de păsări își spun părerea în acest sens. „Coțofana” este tot o fabulă, o alegorie care detestă pe cei care fură meritele celuilalt. Spre dezamăgirea noastră nici în viață, nici autoarea nu a găsit soluția de a se pune capăt acestei racile. Talantul poetic psihologic al autoarei ne solicită mult admirația.
*
NADIA URIAN, Cristeștii Ciceiului, Bistrița Năsăud, România
„Facerea de bine”
Scriitoarea Nadia Urian trăind într-un mediu curat, rural ne descrie într-o schiță o întâmplare privind adopția unei copile. Copila are 12 ani, dar vitregiile vieții au învățat-o instinctiv modul de viețuire securitar și neschimbat. Fetița avea deja principiile ei de viață, modul ei de existență, pe care le păstra cu multă determinare. Familia din care provenea era o familie la care crescuse de mică. De la acea familie, mai precis de la acea „mătușa” i s-a inoculat modul de viață și de gândire. Autoarea descrie cu mult talent modul plin de istețime a acestor două ființe, fetița și mătușa care știu să exploateze cu inteligență maximă situațiile cele mai diferite, chiar cu prețul șantajului, sau a minciunii. Este de admirat modul în care autoarea într-un iscusit dialog ne face să înțelegem reaua credință a celor două personaje care în mediul lor de viață sunt pozitive, iar în condițiilșe schimbătii acestui mediu, chiar în bine, devin personaje negative. Schița este atât de bine scrisă încât pare caz autentic!
*
LAURIAN LODOABĂ, Lugoj, România
Într-un fluid de poezie interiorizată, impresionantă de, vorbind cu mine însumi”, poetul Laurian Lodoabă prinde o clipă de exteriorizare cu mânie, referitor la cei care ocupând locuri în scaune tihnite au făcut cel mai mare rău țării noastre. Scriitorul utilizează și un procedeu inedit, acela de a scrie în terține cugetări cu tentă filozofică. Un talent desfășurat pe mai multe arpegii…
*
NICOLETA DRĂGAN- BUCȘĂ, Brașov, România
Poeta Nicoleta Drăgan – Bucșă ne face să simțim aproape palpabil prezentul poetic al existenței noastre, ne plimbă poetic prin, umbra lutului”. Citim în continuare în versuri, cum printr-un adevărat tablou colorat poeta prefiră o privire înfășurtă în elegia ancestrală a despărțirii biblice a pământului de ape. Citim poezii pline de inedit.
*
CAMELIA FLORESCU, București, România
Așa precum ne-a obișnuit, poeta Camelia Florescu ne cântă și ne încântă prin dualitatea sentimentului iubirii, iubirea de divinitate atotstăpânitoare și iiubirea sfâșietoare de alianță sau de despărțire dintre două ființe care își împart iubirea. Respirăm un puternic sentiment al iubirii.
*
OVIDIU ȚUȚUIANU, Bucuirești, România
Poetul Ovidiu Țuțuianu închină numeroase poezii culturii hinduse cuceridu-ne prin erudiția și exactitatea imaginilor prinse poetic, De o mare varietate de genuri literare, poetul inserează în acest periplu poetic din, Antologia Talantul…” și Legenda Mănăstirii Nămăiești. Talentul său cuprinde și mânuirea acelei creionări-intrigi, necesare și în realizarea fabulelor.
*
MARIANA BELU-CAPȘA, Râmnicu Vâlcea, România
Un frumos tablou vivant ne este prezentat de poeta Marinela Belu-Capșa, Oferim flori unei săbătorite, urcăm pe stânci colțuroase după vestita, floare a reginei-floarea de colț”, ne închimăm în locurile sfinte, visăm la dorul fostei iubiri, ne apărăm sufletul de glonțul verbal prea direct și ucigaș de vise și după seara de închinăciune ne reculegem în divinul sunet al viorii lui Paganini. Minunate stări de supraviețuire spirituală pe un fond de viață pe care reușim să ni-l așternem plăcut…
*
MIRIAM NADIA DĂBĂU, Paris, Franța
Poeziile de iubire ale poetei Miriam Nadia Dăbău, ne poartă prin sferele alizeene ale iubirii, cu nori de floare și parfum, cu norișori întunecați, certați cu soarele, sau cu tăcerea fără murmur și cu iubirea mai pură decât cuvintele aprinse. Ceeace face darul mai uimitor al acestui grupaj de poezii este poezia, NOSTALGIE” compusă din haikuri și toate convergând spre tematica poeziei, nostalgia… verii…
*
ZINAIDA AMBROCI, Chișinău, Republica Moldova
Zinaida Ambroci cunoscută poetă a versurilor optimiste și a iubirii nu va fi părtinită de mine, dânsa fiind poeta căreia i-am scris două prefețe la două din cărțile Domniei sale, Poeta – autoare Zinaida Ambroci este și poeta florilor, a egalității femeii cu bărbatul, a conviețuirii părtașă a unui Adam și a unei Eve care pornesc pe același drum de fior, de cuib înfloritor. În acel cuib ca într-un creuzet se țes meditații, se țes minunate amintirti de familie.
*
ANA GHIAUR, Timișoara, România
Între filozofie stelară, certitudinea iubirii și universul pământesc înflorit, o vedem pe poeta Ana Ghiaur. Dânsa pledează pentru un optimism care nu ar trebui luat ființei umamne, bucuria de a vorbi cu fiecare fir de gândire, fir de frumos, în încrederea pentru ziua de mâine.
*
CONSTANTIN IORDAN; Constanța, România
Poetul Constantin Iordan ne prezintă poezia existențială a zilelor noastre, cu speranțe, frumos, dar și revoltă, în poeme pline de adevăr social. Ne uimește și printr-o cascadă de catrene-epigrame, șfichiuind tot ce este dăunător păcii, bunăstării, iubirii și înpotriva bunei înțelegeri între oameni.
*
ECATERINA CHIFU, Râmnicul Sărat, România
Metrizînd poezia lină de patriotism românesc, poeta Ecaterina Chifu ne încântă prin slăvirea vetrei scumpe a țării noastre. Dar Domnia sa pătrunde și mai adânc în istoria a tot ce ne leagă de trecutul și de prezentul nostru realizând pentru „Antologia Talantul…”, trei poezii în acrostih „România”, „Basarabia”, „Bucovina”. Țara mamă și „cele două copile” pe care și le dorește, iar, strânse la pieptul său.
*
MIOARA OPRIȘAN, Însurăței, Brăila, România
După o introducere printr-un poem religios închinat iubirii și ascultării ucenicilor față de Divinitatea Fiului lui Dumnezeu, Iisus Christos, descoperit în postura sa divină și de pământean. În poezia: „Pe calea către Emasus”, poeta Mioara Oprișan face o trecere spre înfrățirea omului cu cerul. În poezia: „Albastra mea minune”, ne aduce parcă, convertiți în, omul cel frumos”, în chipul lui de om cu suflet minunat. O frumoasă pledoarie spre acea pocăință care are drept țel, o viață fericită pe pământ și în ceruri.
*
GABRIELA AMZULESCU- ZIDARU, Drăgășani, România
Poeta Gabriela Amzulescu-Zidaru, a ales pentru,. Antologia Talantul…” din poeziile sale foarte motivate. Ideea principală a acestor poezii este dragostea de România, dar și șfichiuirea celor care i-au adus multe și grele prejudicii țării noastre. Continuând generație de generație această spoliere a devenit permanentă. Aceste poezii sunt poezii manifest și în același timp un îndemn la remediere și schimbări salutare în viața noastră românească economică și socială.
*
ȘTEFANIA PETROV, București, România
Într-un grupaj bine încheiat poeta Ștefania Petrov ne poartă, uneori mistic, pe calea viselor, pe calea dărniciei acestei sfere-pământ, sub cer, darnică în toate, cu noi și dădătoare de vise atunci când într-o clipă de reverie ne apropiem gândirea de filozofia fenomenelor. Poeta dorește ca să găsim peste tot doar unda fericirii, a bunăstării. Între aceste poeme găsim și fabula „Roua și lacrima” frumos condusă, argumentată poetic și încheiată cu cea mai mare concordie între aceste două subtlie forme de picături de suflet terestru și uman. Poezia „Crezul gereierilor” este o poezie de excepție, de o mare realizare artistică.
*
GEANINA IOVĂNESCU, Arad, România
Într-un lung și frumos poem din stanțe, poeta Geanina Iovănescu vorbește cu sine însăși dar foarte eclocvent, de fapt, cu noi. Aceste stanțe create de dânsa se deschid spre noi precum petalele unui trandafir care ne oferă ca o peliculă de film, petală după petală, pline de imagini virtuale. Ajungem încet și cu atenție la staminele florii și aici găsim versuri ca pe o scânteie care ne invită spre umanismul universal și spre o carte a, făgăduinței”. Acest periplu de stanțe pare a fi un fragment dintr-o creație amplă.
*
GEORGETA -LAURA GHEORGHE, Brăila, România
Acest grupaj al poetei Georgeta-Laura Gheorghe, este creat precum o frescă închinată lui Mihai Eminescu. Grupajul începe cu o tonalitate evlavioasă, continuă apoi cu o rugăciune închinată Fecioarei Maria, poezie-rugăciune, care se găsește în volumul Mihai Eminescu, redactat de Titu Maiorescu, 1901. Poeta continuă acest grupaj cu poemele „Poetul de sub tei” și „Poetul sensibil”. Ne bucurăm aci de o frumoasă creație sub influența eminesciană.
*
VICTOR MANOLE, Întorsura Buzăulu, România
Poetul Victor Manole ne redă în acest grupaj de poezie imaginea foarte grăitoare – tabloul unei familii care și-a năruit fericirea datorită pasului greșit al femeii. Dar acea femeie este o mamă, căreia, chiar dacă a provocat durerea despărțirii familiei, fiul ei tebuie să îi dea iertarea. Această mamă fiind în vârstă, i-o cere fiului, în ultima și suprema plecare… Mama care i-a dat viață il imploră. În întreg grupajul de poezie, poetul reușește să imprime acel sentiment de tristețe, regret, resemnare și o ultima fărâmă de înțelegere umană pentru fapta reprobabilă comisă. Rareori se pot întâlni poezii „în lant”, care urmează un drum logic, ascendent, uman, caritabil, încununându-l cu darul uitării și al iertării, fir foarte bine și sugestiv conturat.
*
FLORICA CÂNDEA, Arad, România
Poeziile poetei Florica Cândea sunt alese pentru acest grupaj precum perlele într-un șirag, sclipitoare în nuditatea lor de vers alb și diafan. Acest grupaj s-ar putea denumi „Stări” de spirit în stări de timp și stări de sentimente îmbrăcate într-o mare claritate.
*
MARIA CHIRTOACĂ, Câmpulung, Argeș, România
Într-o ordine a frumoaselor sentimente evocate, poeta Florica Cândea slăveste plaiul și limba strămășească, tradiția, vatra cu sugeratul prichici, prin elemente atât de bine conturate încât le-a dat o adevărată personalitate. În acest mare lăcaș de iubire de patrie se desfășoară și o mare de sentimente de iubire, de calm uman, îmbrăcate în grai poetic, visător, către frumosul cadru al existenței, în care noi citim printre versuri și gândul spre persoana iubită. Tonul poeziilor din grupaj dă o imagine multicoloră, luminoasă îmbrăcată în luciul unei unduiri de, mătase” curgătoare.
*
CARINA A. IENĂȘEL, Lipova, România
Cu o mare finețe psihologică și un talent pe măsură. Poeta Carina Ienășel induce în noi curgerea echilibrată a timpului în imagini deosebite aferente momentelor poetice. Corolarul acestor imagini ar putea fi concretizat în versurile pline de persuazivitate: „te voi convinge să-mi zâmbești chiar dacă/nu sunt de față când te vei trezi…”
*
EMIL MUREȘAN, Turda, România
Întâlnim de data aceasta un poet care afirmă cu vehemență, în versuri „unele acomodate” ideea de cădere morală a clasei conducătoare din țara noastră. Sunt folosite epitete care îi incriminează pe cei fără conștiință, dar și pe indivizii care acceptă cu umilință spolierea și asistă la decăderea continuă a economiei, vieții sociale și culturale.
În acest context de totală și justificată revoltă este uimitor cum cea mai mare parte a versurilor prind o rimă cantabilă și o muzicalitate. În acest grupaj, poeziile au o mare notă de satiră, revoltă, dezaprobare. Poetul ne uimește prin curajul său revoluționar în condițiile în care niște legi strâmbe ne obligă la supunere și tăcere.
*
TITINA NICA ȚENE, Cluj-Napoca, România
Poetă bine cunoscută, omniprezentă în lumea poeziei, Doamna Titina Nica Țene este creatoare de frumos și în „Antologia Talantul…”. Cu mult talent și discernământ strecoară în poeziile din acest volum trei sintagme: Ideea existenței noastre pe pământ, alături de dorința bine îndreptățită de a nu părăsi această lume prea devreme, putând fi mereu folositori; ideea familiei consolidate prin iubire și înțelegere reciprocă, etalon social de progres și fericire terestră; ideea de a fi mereu cu gândul la perfecționarea vieții noastre spre a putea găsi cărarea care printr-o viață aleasă pământească duce spre cerul lui Dumnezeu, așa cum ne învață și ne îndeamnă datina religiei noastre ortodoxe.
Poezia Poetei Titina Nica Țene este o minunată poezie a adevărului, a sufletului curat și generos care ne călăuzește discret la urmarea căii de bunătate, împăcare, generozitate, pace, cărări care duc la fericirea de aici și la cea veșnică, în ceruri, aproape de Dumnezeu.
*
LIGYA DIACONESCU, Rm. Vâlcea, România & Toronto, Canada
Prezentă alături de noi, scriitorii din „Antologia Talantul…”, Doamna Ligya Diaconescu, Directoarea, antologatoarea și redactoarea acestui volum de creații în poezie și proză, ne poartă pe aripile unei poezii de iubire, specifică inimii visătoare omenești, fie pentru noi oamenii de rând, fie pentru Luceafărul poeziei românești, Mihai Eminescu. Ca un bun cunoscător și discipol eminescian, poeta Ligya Diaconescu ne plimbă cu multă gingășie prin poezia plină de iubire romantică a geniului eminescian, penelând în cadența și armonia eminesciană versuri evocând nostalgia plopilor fără soț „bucolica seară pe deal, și trăirea duioasă și maiestuoasă din, Luceafărul”.
În grupajul de față își găsește loc și o poezie cu tentă religioasă închinată Maicii Domnului, frizând, rugăciunea lui Eminescu către Sfânta Fecioară Maria, sau creionând cu migală o aluzie în versuri, la plaiul eminescian al copilăriei Marelui Poet, precum un gând poetic îmbinând dorul de unire, a provinciilor române, temă prezentă în publicistica lui Eminescu. Tema Unirii este prezentată nouă, subtil, de către poetă, îmbrăcând-o în contextul Centenarului Unirii 1918-2018. Imagini: un arc eminescian peste timp, înscris cu finețe și meticulozitate în poezia poetei Ligya Diaconescu!
*
MELANIA RUSU CARAGIOIU, Montreal, Canada
„Scrisoare de… suflet”
Longevitatea este un dar, dar în același timp este și o mare de încercări prin care trece persoana în cauză, autoarea. Din 1974 puiblicista, poeta, scriitoarea Melania Rusu Caragioiu scrie mereu. În, Scrisoarea de… suflet”, epistola modernă de față – mesaj electronic – autoarea trimite prietenei sale doar facsimilele răspunsului despre premiul internațional al Revistei, La Pologne”, manuscrisul care a adus acel premiu rămânând ca o dovadă a acestei premieri, la redacția revistei. Este un premiu internațional de la o revistă dintr-o țară socialistă, în acele timpuri, pusă la index, pentru lejerități care nu plăceau comunismului imperios român, orientat ideologic rusofil.
SECȚIUNEA POEZIE
Secțiunea „POEZIE” din acest volum „Antologia Talantul…”, ne aduce în fața ochilor și în suflet un tot, un florilegiu de sentimente, ca un buchet de flori. Dar cum florile au multe culori și multe înfățișări, tot astfel sunt și poeziile noastre pe care vă rugăm să le lecturați cu aceeași pasiune precum ați lecturat și paginile de proză, mai ales că unii sautori excelează atât în poezie cât și în proză.
Vom trece acum la găsirea talantului:
MELANIA RUSU CARAGIOIU, Montreal, Canada.
Pentrucă eu am povestit o întâmplare din viața mea, folosind pentru acel subiect și versul și relatarea în proză, iată că îmi găsesc aci continuarea povestirii prin balada închinată bunicului meu, Moș Porfir Siniteanu – poreclit „Americanu”, despre care deja am povestit. Din baladă reiese dragostea de vatra străbună a acestui român, care a renunțat împreună cu familia lui la ademenirea de a părăsi pământul străbun. Această învățătură îmi folosește și mie ca nepoată de a păstra în țară apartamentul meu și bucățelele de pământ moștenite.
*
MELANIA RUSU CARAGIOIU, Montreal, Canada & Timișoara, România
În acest volum: „Antologia, Talantul…”, autoarea Melania Rusu Caragioiu alege din reația sa o pagină de baladă, întâmplare petecută aievea în familia sa. Mobilul acelei balade este dragostea de glie. Bunicul său, un țăran ardelean, dârz, din Zona României plină de iobagi, învecinată cu Pusta Panonică, sub stăpânire austro-ungară, se decide să plece, prin 1907, pentru o perioadă scurtă în America de Nord, pentru a da familiei sale un minim de bani pentru existență. El este captivat de viața nouă și ademenit să emigreze din România. În sufletul lui se dă lupta între dorința înstrăinării și dragostea de glie. În cele din urmă este biruitoare dragostea de locul unde s-a născut, deși fiind asuprit și trăind în crunta sărăcie. Poeta îmbracă haina povestitorului și într-o baladă prinde schițat, secvențe de existență, sentimente și aspectele satului și a oamenilor impilați de jugul monarhiei străine. Tentațiile de a părăsi țara unt mari, mai ales la dorința fiilor și ficelor curioși și doritori de un trai mai bun, dar soața-maica bătrână, îi zice acea picătură de adevăr decisivă pentru horărârea lui de a nu pleca definitiv:, Să-mi stric eu rostul meu, din sat?!!!”: Frază-(vers), care pentru noi vorbește ca o sută de argumente, primul fiind acela de a nu se dezlipi de acel loc niciodată, decât prin moarte, oricâte suferințe ar mai fi de îndurat sub stăpânirea străină. Poeta Melania Rusu Caragioiu mărturisește prin faptul că nu si-a, înstrăinat casa și pământul din România, respectul pentru acel crez al familiei sale, de a nu se deslipi de glie oricât de aurită ar fi altă parte a lumii.
–––––––––––––
Melania RUSU CARAGIOIU
Redactor șef cultural STARPRESS
Montreal, Canada
29 mai 2020