Perechea nr. 09
Marea vuia în nemărginirea-i surdă ecouri de amintiri de purtat printre unde. Eram printre ele, cândva eram…
Pe ţărmuri se-mpărţea ciocolată cu duiumul, soarele, îmbrăcat în şorţ de foc, ghemotoc, umplea cu ciocolată forme goale…nisipul era plin de clepsidre de paşi, da, da !… curgeau paşi peste timp şi-atâtea dorinţe de îngheţată polară pe-atunci…
Mă mai împrăştii şi-acum în dor visând la asfinţitul din zenit, sângele-mi prelinge amintire, dând gândului culoarea celor 360° în plutire, ca mai apoi, în scobor, punga soarelui să se frângă-n dinţi de undă şi să se-mprăştie-n incendiu pe ape…ce spectacol !
Deschid ochii şi-nchid amintirea, pleoapa se zbate-n alb…de sub macraméul mării mă trezesc sub aşternutul iernii, în crustă de omăt, de soare – nici umbră- vine-un frig de la Poli !! şi-am decis: fac din suflet igloo !…ne-om hiberna, iubire, dar vom fi treji în vis… jarul inimii ne-a ţine-n cald !!…
***
… interesantă chestiunea cu forme goale !
și câtă vâlvă-n gândire fondul …
vuietul mării este același din sâmbure,
că și-a mai întins-restrâns oglinda,
pustiile ei întreceau nisipurile, prin talaz,
vânturile însă spulberau la fel,
timpul lua-n trup forma clepsidrei
numai că-și dorea de moarte ciocolata
și la cât s-a petrecut, încă nu s-a descoperit
să aibe o dimensiune a înfulecării,
dar pe noi ne înghite ca viață,
altfel, habar n-am ce ne-am face
de ne-ar cere plata trecerii în carne
și produsele cărnii …
timpului nu-i e frică la pol !
nu-i e la ecuator,
mi-a spus un cosmonaut că sus
imponderabilul întinerește ființa,
deci, dă viața înapoi !
acum am înțeles fricile timpului,
iar în problema constantei,
puțin se va mai trece până s-ar
recunoaște eroarea …
în plutire, cercul capătă 360 de culori,
diferite ca amprentă
și de aici s-a demonstrat și că există
incedii de apă,
dar peștillor le e frică să-și dezvăluie
cheia tăcerilor …
doar ieri am pomenit durerea albă,
curcubeele s-au sufocat sub crusta de omăt,
sufletul mi-a cerut să-l împart în camere de frig,
marea și-a tras un igloo în macrame
și chiar ne-ar hiberna iubirea …
dar duceți naiba freonul de aici,
vreți să-mi însloiți jarul inimii ?
——————————-
Marta Polixenia MATEI & Marin BEȘCUCĂ
14 aprilie, 2018