STRIGĂT SPRE CERURI
… Seniorule !
DUMNEZEU să-ți țină spiritul viu peste țară !
ieri s-a fost ceasul nașterii tale,
dar nu ți-am scris ieri,
i-am lăsat pe alții !
mereu mi te-am păstrat cum mi te-ai arătat atunci,
în 18 acela de octombrie a lui 1995,
venisem să mi te duc oamenilor …
erai Scânteia, Seniorule !
erai linia de demarcație între oprimat și liber,
erai chintesența democrației spusă în cel mai simplu mod,
iar exercițiul tău social s-a fost impecabil,
dar stâncile pe unde ți-ai lăsat izvorul erau și s-au rămas cumplite …
cumplit și radicalul prin care m-a trecut comunitatea aceea unde mi te-am dus,
aceiași oameni se transformau cameleonic,
dar canimalul e mai ceva decât canibalul, Seniorule …
secunda m-a schingiuit,
ora m-a torturat,
zilele mi-au picurat otravă, anii m-au astupat …
dar nu mi-au stins mirabilul, Seniorule !
iar din trecere mi-am făcut fertil …
și ce prestanță în Scaunul țării ne-ai arătat,
cu câtă demnitate te-ai raportat la timp !
și cu câtă demnitate ți-ai etalat raportul social
cu universitarul șef de opoziție …
cât de viu mi te-ai rămas Seniorule !
m-am stăruit să-nfrunt opreliștile,
m-am străduit cu timpul,
m-am străduit cu oamenii,
dar oamenii mușcau din totu-mi …
nu timpul îmi închidea ferestrele !
nu timpul ușile !
oamenii doar că nu mi-au cerut viză schengen
să le calc instituțiile …
li te povesteam dar îmi răspundeau pereții
și la București, și la Slatina, și la Cluj, și la Timișoara, și la Oradea, și la Sovata, și la Covasna, și la Constanța …
Diaspora doar a tăcut !
pe FB am reușit zilnic să li te pomenesc …
ți-am făcut Cenaclu-n aproape de Bobota,
dar câtă liniște de peste tot …
în casa de m-ai primit n-am mai fost,
dar în fiece secumdă mi te văd ieșind prin ușa aceea
ce parcă te scobora din afund de timp …
am ținut câteva vorbiri oamenilor, pe unde am putut,
unii m-au chemat, dar au uitat instantaneu că o făcuseră,
dar omul era academician, ce poți să spui ?
urmașii tăi m-au spoliat aproape instantaneu !
mi-au dat atâtea trombine, dar încă mă mișc …
am suferit la Centenar – refuzam să cred că nu mă lasă să le spun cu câtă prietenie mi-ai vorbit țării,
cu câtă prietenie m-ai condus până în stradă …
dar cum să uit cum parcă-mi vorbeai de pe catafalc ?
m-am chinuit cu boala chinuindu-mă cu întâmplarea că ai tăi nu-mi vroiau știe întâlnirea pentru țară …
acolo ai lăsat atâtea lucruri că un testament scris mai lasă loc liber câteodată,
dar pe locul acela am venit eu și am adus edictele tale …
dar țara n-a știut să te piardă !
iar eu atât cât mi-am putut am făcut să se știe Numele tău
dreapta e de aur, Seniorule,
dar și aurul e tot un metal !
dreapta trebuia să aibă simțul tactil mai viu decât viața însăși cu ale ei … cu toate !
viața nu are drept să excludă nimic …
viața nu e DUMNEZEU !
viața e doar forma în care DUMNEZEU ne-a pus de Om,
dar noi ne-am ieșit din Om fără să demolăm Bastilia,
am demolat doar niște ziduri,
iar cremenea, Seniorule, nu are suflet, nu știe durerea !
și ce durere am dus nu-ți mai spun – mi se face rușine
amintindu-mi cum îmi spuneai că nu te înțelegi cu bătrânii tăi,
ceea ce am văzut eu cu ochii mei postcoposian !
și de la bătrânii tăi și de la tinerii tăi …
i-am povestit lui Florin Iaru toată pățania de azi cu ai tăi,
iar răspunsul lui m-a stins în mine:
-of.
nici n-a pus semnul mirării, a pus un punct, ca când totul s-a terminat în țara asta, ca și când … dar câte nu mai strigă și el
parcă fiind de neobosit !
Florin Iaru, scriu să nu uiți numele lui întru spirit …
aș mai avea ceva nume dar din sfială față de tine nu zic,
dar zic durerea pricinuită 23 de ani de un om – nu oarchestrator l-ai fi crescut tu, dar orchestrează !
Iată ce mi-au zis când i-am întrebat de ce nu-mi lasă dreptul să mă știe și ei, măcar ei că-ți poartă efigia numelui:
’’nu ați mentionat niciunde că ați reușit să faceți
acel interviu datorita d-lui Ion Gherasim.’’˙
dar Seniorule …
Seniorule, asta e școala ta de democrație ?
nu, nu …
nici în ruptul capului alte nume !
da, Unul s-a purtat cu mine fulminant de prietenos,
Emil !
știa pe de rost prestația ta din interviu,
știa și oamenii de veneau din urma ta …
vezi, Seniorule, vezi …
am zis din urma ta nu am zis pe urma ta !
Seniorule eu nu sunt un capăt de țară,
dar vreau să știe țara …
lasă Țara, acolo sunt birjarii !
bietul Caligula,
ce-o mai râde acum știind de ce el și-a făcut calul senator !
Seniorule !
Bator e poporul și țara e piatra din căruța lui !
iar între toate mișeliile, democrația l-a născut pe podar !
care nici nu cere mult:
un zlot și pe-a mea și pe-a mea mândră …
Seniorule,
nici cântecul durerii nu-l mai avem, iar Doina s-a torționat,
punctul 8 de la Timișoara e un moft
iar plaiul lui Dan căpitan este o esplanadă cu ieșirea la mare dată-n concesie frunzei de arțar …
n-am zis arțag să nu fie confuzată ipotenuza apelor românești
din marea slavă și panortodoxă …
dar Seniorule,
am să te caut la anul de mă mai va lăsa DUMNEZEU
și câte nume am să pomenesc atunci !
La bună vedere îți mai spun și ne veghează în drum !
———————————–
Marin BEȘCUCĂ
Dumbrava Roșie
23 mai, 2018