VOALUL DE PE PULPELE CLIPELOR
… geamul dintre mine şi nu ştiu cine,
s-a mâzgălit de gheaţă
amestecată cu praf şi cu fum,
abia mai ies ochii prin el,
dar ies, cât de puţin …!
toamna a pus de-o paradă a modei,
vântul suflă voalul de pe pulpele clipelor,
cât ai clipi,
pântecele lor dau buzna afară,
verdele arămit se roşeşte-n obraji,
şi e prânz, nu amurg …
gerul rânjeşte viclean,
e cer de prostituţie!… îl aud,
şi tac !
mi-e frică de el, de oştirea
lui cu lăncile-n ţurţuri ce plâng
agonia că nu se vor insemina clipelor,
atât de suave … atât de candide …
exorcismul memoriei mă lasă rece,
şi plâng lacrimi de porţelan
peste un timp oximoron,
flautul tiraniei tace în ploaie,
zările se-nfig în secure,
sânge de spaţiu se-ntinde tumoric,
timpul rânjeşte tutankamonic
P.S.
… exorcismul memoriei !
da Prietene,
chiar mă lasă rece …
în filozofia mea existențială e atâta Poem, Poetule, e atâta Poem
de uneori, Mărțișor mă ceartă că nu mai știu vorbi curent …
și metafora poate induce în eroare
chiar inducând în eroare … vezi ce joc fac ?
să merg la exorcism mi-au tot zis niște criminali
și era cât pe ce,
ba apucasem drumul lacului !
dar m-a luminat HIASTRU …
de vorbit tot nu știu vorbi …
m-au cerut la galantar, dar s-au temut,
metafora să nu le strice peluza prețurilor …
la peluză se-ntâmplă nenorocirile,
proști-proști dar mulți – și cumpără orice,
uneori fără să știe ce-i în orice,
și conturile se umflă până le-nțep cu metafora,
mai bine galantarul gol !
apoi au găsit că se cere porționarea pe strofe,
ori eu …
și mai apoi,
pornind de la că sunt discromat
mă vroioau vinde-n negru și alb …
dar le-am dezosat șevaletul,
cochetam cu curcubeul și cu pamfletul,
iar aista, -i sezonier pe an electoral.
iar la mine nu ține …
stai, că nici nu ți-am spus, Poetule și Profesor,
nici nu le-am zis cine sunt !
… frunte-mi plecată-mi numai ție, Cititorule !
–––––––––––––––
Marin BEȘCUCĂ
2 mai, 2018