NU SUNT NICĂIERI
Ciclul: Metafizca visului
… nu sunt nicăieri
deși, sunt aici,
singur, obosit, nedormit,
cu glasul tău în auz,
Doamne, cu glasu tău,
dar nicăieri, deși aici …
deși aici,
singur, obosit, nedormit …
și visul se continuă,
boabe de rouă,
boabe de brumă …
umbre-n ferestre, noaptea,
cântat de cocoși,
dar sunt treaz,
nicăieri,
dar aici …
singur, obosit, nedormit,
dar cu glasul tău în auz,
Doamne,
cu glasul tău …
deși nicăieri
și totuși aici …
singur, obosit, nedormit,
dar cu glasul tău …
și visul !
care se continuă,
se continuă, se continuă …
un sfârc de rază sparge zidul oniric,
mă-ntorc pe dreapta, tu,
mă-ntorc pe stânga, tu !
visul nicăieri …
nicăieriul încearcă să mi se vâre sub căpătâi,
nedormitul trage obositul de perciuni,
singurul tace …
l-au trecut atâtea și-atâtea ierni !
––––––––––
Marin BEȘCUCĂ
Dumbrava Roșie
31 mai, 2018