DESTĂINUINDU-MĂ ȚIE
Nu voi mai fi nicicând
ființa ce odinioară trecea…
pe străzi fără să vadă
și fără să audă când vocea ta
o înconjoară !
Voi fi doar izul florii-nmirezmate
al sânului ce îl alinți
voi fi surâsul cald al gurii
ce vrea mereu să o săruți !
As vrea să dorm în neștire
când tu nu ești
aș vrea să-ți simt prezența vie
cum mă dezmierzi !
Te am acum
dar de te-aș pierde…
pe drum aș rătăcii ca o nălucă și aș călca desculță-n neștire
pe dealuri printre mărăcini !
Mi-ai dăruit iubirea ta gingașă
pe un platou neprețuit
Mi-ai mai adus în ochii priviri
scânteietoare de luceferi
mi-ai dăruit tic-tacul
Inimii de-ndrăgostit !
Mi-ai dăruit și clipa dorului de tine când ești plecat
și eu te-aștept cu drag
să împărțim iubirea noastră
în al nostru…modest rai !
——————————-
Mariana Zorița PURICE
19 august, 2016