,,Atunci, luând Domnul Dumnezeu ţărână din pământ, a făcut pe om şi a suflat în faţa lui suflare de viaţă şi s-a făcut omul fiinţă vie. ” (Geneza 2:7)
În peisajul nostru literar, din ce în ce mai bogat, în ciuda vremurilor pe care le parcurgem, noi apariții își fac loc, unele remarcabile, altele, sfidând valoarea creației. Nu este cazul poetului Mugurel Pușcaș, care din respect pentru sine, pentru cuvântul scris și pentru cititori, consecvent și riguros, cunoaște măsura lucrului bine făcut.
Cu prezentul volum de versuri ,,Lutul de aur” autorul își păstrează aceeași linie lirică prezentă în celelalte cărți, dar aș remarca o anumită profunzime. Putem vorbi de o maturizare lirică? Cu siguranță da, având în vedere etapele parcurse cu discreție și seriozitate.
Nu este un răsfățat al criticilor, deși ar merita o atenție sporită, chiar dacă stilul clasic uneori este pus la zid.
,,Poezia este, în primul rând, ecoul unei sensibilităţi fragede într-un organism psihic superior; sensibilitatea ia act de univers, vibrând; sentimentul şi inteligenţa răspund, organizează‘‘ – nota prin 1926 Garabet Ibrăileanu.
Această ,,organizare” a volumului ,,Lutul de aur” este prezentă în două capitole. Primul capitol intitulat ,,Bobul de nisip, viața e clipa”, cuprinde poezie religioasă, meditativă, existențială. Capitolul doi, ,,Lutul de aur” ni-l înfățișează pe autor îndrăgostit de viață, plin de iubire.
Volumul ,,Lutul de Aur” , un titlu înălțător, ducându-ne cu gândul la condiția noastră umană, la geneză, la cât de minunată este zidirea lui Dumnezeu. Dumnezeu fiind Iubire! Sfântul Grigorie Teologul arată că, atunci când Dumnezeu a dorit să-l zidească pe Adam din ţărână, „Cuvântul…, luând o parte din nou-ziditul pământ, cu nemuritoarele Sale mâini a plăsmuit chipul meu”. ,,Divină lucrare e Omul, / Al Lui edificiu suprem,/ Iar trecerea-i drumul spre stele,/ Al vieţii şi-al morţii tandem”. (Drumuri spre stele)
Iubirea și slava adusă Marele Meşter ocupă un loc aparte în universul poetic al autorului. ,,Te simt, ești iubire…/ A raiului cheie, /Blând cântec de lire, /Ţi-e suflet, femeie. // Ești înger pe creste/ Din lutul de aur,/ Cu pulberi celeste, /Al Marelui Faur”. (Lutul de aur)
Pentru Mugurel Pușcaș, parafrazându-l pe T. Arghezi, scrisul, ca şi dragostea, e poezie.
Călător, ,,în decor cu tandre muze,/ Pe verzi pajiști cu amor”.// Mugurel Pușcaș prețuiește clipa. ,,Păsuiește, Doamne, clipa/ Cu bob mare, de nisip,/ Prins la mijloc de clepsidră…/ Blând, oprește-mă în timp”. (Bobul de nisip)
Dăruit cuvântului, poetul este un optimist, știind să se bucure de fiecare moment, de scurgerea timpului. Fiecare anotimp având noblețea sa, iubita fiind omniprezentă.
Întrebări existențiale, firești pentru eul poetic al autorului. ,,Ce e viaţa?… Doar o Clipă !/ Trecutul e ceasul scurs,/ Viitorul se-nfiripă / Pe-al secundelor apus.// Existența-i magic abur,/ Dor etern de absolut,/ E Creaţie de Faur/ Ce ne-a plămădit din lut.// Omu-i aripă divină,/ Har celest, sublim odor,/ Însoţit e de Lumină,/ Pân’ la cel din urmă zbor.// Viaţa-i Clipa! Deci, străine,/ Cu ardoare s-o trăieşti,/ Confient, păşind spre mâine,/ Rai în tine să clădeşti”. (Viața e clipa)
Melancolia persistă, poezia având o muzicalitate aparte. Versurile curg lin, ca Apa Vie în vremi învolburate.
Fără îndoială poetul Mugurel Pușcaș, își pune amprenta cu succes în arena literară, atât ca poet dar și ca Om legat de glia sa. Este mult mai important decât mulți alții care se regăsesc din ambundență în diverse reviste.
Volumul ,,Lutul de Aur”, o carte care îl onorează prin sacru și iubire.
——————————–
Mariana GURZA
Timișoara
Noiembrie, 2020
Grafica: Naste Marcel
Prefață la volumul LUTUL DE AUR, Editura Scriitorilor, 2020