Mi-ai dat aripi?
Și ce sa fac cu vântul dintre răsărit și noapte?
îmi viscolește nordul din pântecul teiubescului
pe care l-ai alungat în tornada dicționarului cu exces de cuvinte
sintagmelor mele le curge olografia printre apeluri telefonice în așteptare
iar ochii luminează o degringoladă de tonuri
ce-și așteaptă necuminți dreptul la țipăt
Tu, plictisit în apatia unui monolog banal
te joci cu sunetul muzicii aruncat pe fereastră
prefăcându-te că ziua și-a desăvârșit emblematica rutină
într-o investire de fericire mai mult ca perfectă
Eu, mă tot desfăt privind aerul încărcat de contradicții
când, pe pervazul straniu al șoaptelor mute,
s-au așezat ca o anticipare
doi porumbei calomniați de ger,
cu ochii străpunși de albul dintre ungherul meu
și linia ta paralela.
Ce noi imperfect ne trece vremea…
***
Te-am învățat pe de rost
când degetele înnodau atingeri
încleștând fecund
timiditatea unei forme de așteptare
te simțeam obraznic arcuind clipa
pe coapsa ațâțată
de o nouă chemare
și mă priveai printre absențe
descheiate la nasturii căldurii
devoratoare de flăcări
roșul sângelui curgea
prin venele neîmblânzite ale pulsului
dar Tu
tot priveai
și înfometai porii simandicoși
ai gustului
cu mierea buzelor
dezlegate de la sărut
Eu,
neprihana statornicului început
m-am întins părere
așteptând senzația de frig
dintr-o sălbatică vipie
în care tu și eu,
am murit iadul în renașteri
ce ne consumă încă o viață
felia de dumnezeire
***
Poate că visul
e o sinceritate albastră
care ne povestește despre
A-ul tău răscolit de bărbat
și E-ul meu
șlefuit de imperfecțiunea
de femeie…
nu știu de ce plânge raiul
după coaja de măr din sîmburele
verde!
coapsa șarpelui și-a primit osânda
la nemurire
iar lutul zămislirii noastre,
inul frăgezimii
în busuiocul ce aduce noroc
poate că firescul
imposibil
din albul imaterial al laptelui
ne-a curs peste destin
și ne-a murdărit buzele
cu pelinul din vinul
prelins în pocalul
unui suspin
poate că noaptea
s-a îmbătat cu zbor de fluturi
și și-a lovit tâmpla grizonată
de amnezia unei dimineți
sau,
poate că e doar o insomnie care(ne) știe
Atinge!
Elongațiile dintre cer și pământ
curg în fascicole de lumină
pe eterul transparent…
curbele nopții
desenează în epiderma clipei
și din jad sfarmă încleștări fecunde
de jar
vraja
tremură…
în incantații de puls,
lunile pline
umplu degetele adunate în cercuri…
pletele prinse într-un conci indiferent
se răsfiră cu prelungiri
umede
desfacute în șoapte
de ochii
ce ascultă cuvinte albastre…
două culori
fierb beții în pocalul
roșu
contopind amestec de friguri cu rai…
din gheața ce ne arde flăcări de atingeri
se prelinge
sarea
mistuită
pe rugul
unui îndemn la amnar…
în mulaj de
pântec
se răsfrânge
desenul abstractizării de
forme
îmbracând haina dezgolirii de trup
întins în etern…
zâmbetul coapsei,
imaterial,
înflorește o libertate absolută…
petale de floare se deschid,
primindu-te într-o rugă de zbor
Atinge…
***
Dă-mi sa beau timpul nescurs
din pocalul albastru,
să gust stugurii storși
în beția sângelui
nesătul
să-mi soarbă din tremur
așteptarea
E ultima zi din noi
Întinde-mă răsărit
în noaptea dintre anii
cu gonguri
bătute în miezul coapselor
Când orele se sparg
de pereții unei îmbrățișări nevăzute,
apune în mine
tremurul secundei dintre două culori
Desenează-mi fiorul începutului
de trăire
într-o singură râvnă
și vei vedea cum coala albă a visului
se va undui felinic
pe cea de-a douăsprezecea
stea căzătoare.
Puține secole ne mai despart
de o porțiune întinsă de viață
în care tu și eu
aidoma unei legănări de vânt
vom picura tremurător
peste umbrele de zbor,
curcubeie verzi în albastru.
***
Despre mine?!
M-aș descrie în puține cuvinte, a fi un om complex în simplitatea sensibilului și simplu în complexitatea trăirilor. Scrisul este oaza mea de frumos, din care beau aripi de fluturi și apoi zbor din cotidianul supraaglomerat de terna nevisare, în lumea neasfaltată a Universului. Aceasta sunt eu, în fata unor date biografice care spun despre mine că:
M-am născut în Târgoviste, Dâmbovita, la 7 septembrie 1969.
Sunt absolventă a Liceului Economic din Târgoviște si a Facultății de Drept din cadrul Universității din București. Lucrez în cadrul Băncii Comerciale Române -Direcția Juridică, Biroul Litigii, în funcția de consilier juridic.
Anul de debut literar a fost 2017, când am publicat volumul de eseuri/poeme în proză “Tablete pentru suflet cald”, superb ilustrat de pictorul și graficianul bucureștean, Mihai Catruna.
Alte apariții: Revista “Eminesciana”, Antologia literară a revistei „Eminesciana”, Antologia de note, recenzii, cronici și comentarii critice “Vama Viselor”, Antologiile “Vara cuvintelor” și ,,Toamna cuvintelor” publicată sub egida eCreator și Revista de poezie Parnas XXI- versuri de ieri și de azi.
La tipar, se afla volumul de poezii ,,Iubire la răscruce de trăiri” pe care , cu o înclinare a sufletului, îl voi dedica mamei mele.
––––––––––
Mariana GRIGORE
26 ianuarie 2019