Germinare!
Călătoria începe acolo unde se întretaie apele nenăscute
le aud fierberea de dincolo de cuvântul ce arde în fiecare cratimă necolorată de nonculoare versus lumină
La început,
albul imaterial al negrului solar
era vuietul liniștii așteptând rândul la naștere
pala de răcoare îmbraca veșmântul
trecerii efemere prin timp,
rostuia viața ce își încălzea soarta
în palma liniilor de destin
Pasul,
căzut în deriziunea umbrei prin glezne de umblet
își cauta rostuirea tălpii în amprente telurice
Cerul,
cobora pe tâmpla răsărită din apus,
iar viscerele fierbeau în nucleul seminței ce zori de geneză adormise
Simt seva ce mă cuprinde în spirale de timp
scurs fecund
prin existența sfârșitului care nu-și recunoaște culoarea terminus
O enclavă topește pântecul,
și erupe în sfâșietoare dureri ale facerii de minuni
știu neștiința zidului de început…
Dar, sunt încolțire în firul de iarbă…
Al cărei primăveri?
—————————–
Mariana GRIGORE
7 aprilie 2019