De-ai fi știut să prețuiești
A dragostei nestinsă clipă
Azi zborul ți-ar fi fost celest
Iubirea ți-ar fi fost aripă.
De-ai fi știut cât de adânc
O vorbă poate ca să sape
Ai fi tăcut si-n legământ
Iubirii i-ai fi fost aproape.
De-ai fi știut pe câte căi
Iubirea-n taină se răzbună
Ai fi-nțeles că-n ochii ei
Nicicând n-a existat minciună.
De-ai fi știut ce gust amar
Au lacrimile din iubire
Ai fi iubit ducând în dar
Frânturi de inimă cu tine.
Dar n-ai știut sau doar n-ai vrut
Iubirii să-i oferi iubire
Pe steaua care te-a iubit
Ai dat-o înspre răstignire.
Piroanele i-au frânt făptura
Când sângele curgea șiroaie
Deși îi amuțise gura
Cu ochii calzi cerea iertare.
Nu te-ai oprit deși striga
Mă lasă, nu mai pot, mă iartă!
Ca dar primește viata mea
Nu stiu să-ți dau altfel de plată.
Orbit de-a sângelui furie
Tu ai ucis-o nemilos
Pe jos acum, plină de sânge,
Ea doarme-atâta de frumos!
Azi a plecat plătindu-ți ție
Cu sângele-i nevinovat
Prețul suprem pentru iubire.
Doar moarte să fi meritat?
Ți-a luminat de multe ori
Drumul în bezna cea amară
De ce-ai ucis-o chiar în zori
Când soarele stătea s-apară?
Nu te-ai gândit chiar niciodată
Cât ai trăit pe lângă ea
Că iți era predestinată
Fiind întreagă lumea ta?
Un porumbel s-a ridicat
Spre cerul nemilos de-albastru
Cu moartea-i te-a răscumpărat
Degeaba plângi … ești un sihastru!
——————————
Maria RUSCANU BĂLĂCIANU
28 octombrie 2019