Maria FILIPOIU: Recurs la Unire (versuri)

Motto:

Noi suntem, sau am fost, unul din puținele neamuri europene care am experimentat contemplația în suferință.” 

                                          Mircea Eliade

  Două mame are omul: 

 Una-i dăruiește viață, 

 Alta îi dă eroismul 

 Spre a păcii alianță. 

                                       Maria Filipoiu

 

 

   Vatra României

(sonet dorului fratern)

 

România e a Maicii grădină,

Cu munți și câmpii brăzdate de ape,

Când îngerii coboară la agape,

În ea s-aducă pace și lumină.

 

Sperând că Dumnezeu le e aproape,

Merg moldoveni la altar și se-nchină,

În rugăciuni Îl imploră să vină,

Cât mai curând, de bir străin să-i scape.

 

Cu dor la reunire îi îndeamnă

Pe frați cu rădăcini în același neam,

Că toți sunt fiii României-mamă.

 

Despărțiți de mamă ca frunza de ram,

Pe căi străine, românii-și plâng dramă,

Cu al discriminării etnice blam.

 

 

Veniți, români, să refacem Unirea! 

(sonet Centenarului Unirii) 

 

Veți, români, să refacem Unirea!

Să fim aceeași Românie Mare!

Că trecutul Basarabiei doare,

Când amintire este înfrățirea.

 

Prea dureroasă este așteptare

Și umilitoare e amăgirea.

Iar Țara greu îndură despărțirea

De Moldova între alte hotare.

 

Prindeți-vă-n horă, soră și frate,

Uniti de limba română și de grai,

Ce-n testament de străbuni sunt lăsate!

 

La hora înfrățirii să îmbraci strai

Din tradițiile perpetuate,

Cât vei fi român pe românescul plai!

 

 

La Ziua României 

(sonet aniversar)

 

La Ziua Țării este sărbătoare,

Ce amintește de tumultuos trecut,

În care eroi pe fronturi au căzut

Pentru patrie cu întregi hotare.

 

Când furtuni sângeroase s-au abătut

Peste-a țării câmpie roditoare,

Au luptat ostași fără pregetare

Și viața și-au dat-o-n ultimul tribut.

 

Drapelul pe monumente de eroi

Își unduiește pânza purpurie,

Ce-i spălată de însângerate ploi.

 

Peste veacuri să dăinuie frăție,

Fără teamă de revoltă sau război,

Veghează spirit eroic pe glie.

 

 

Ecoul glasurilor înfrățite 

(rondel Centenarului Unirii) 

 

Răsună glasuri înfrățite,

Dar despărțite de Râul Prut,

Că-n așteptări zădărnicite

Și visul unirii s-a pierdut.

 

În doine de dor născocite,

Pe armonii ce vin din trecut,

Răsună glasuri înfrățite,

Dar despărțite de râul Prut.

 

Cu inimile împietrite

Se răscolesc străbunii, în lut,

Că vor să iasă din morminte;

În ei purtând spirit renăscut,

 

Răsună glasuri înfrățite.

 

 

Roiul din stup fără miere 

(rondel-pamflet corupției)

 

În stup din Parlament e roi

De muște ce nu fac miere,

Ci bani adună-n mușuroi,

Să le sporească avere.

 

Ca să își umple sacii goi,

Trăgând sforile-n tăcere,

În stup din Parlament e roi

De muște ce nu fac miere.

 

Nu-i văd pe săraci în noroi

Și nu le-ascultă durere,

Când suferința e în toi;

Dar la huzur și plăcere,

 

În stup din Parlament e roi!

–––––––––––––

Maria FILIPOIU

București

Noiembrie, 2018

(Poezii din volumul  „Recurs la Unire – Centenarul Marii Uniri„, partea  III – Capitolul 5/ Editura Libris, 2018)

 

Lasă un răspuns