„Greșelile politicianului sunt crime, căci în urma lor suferă milioane de oameni nevinovați, se împiedică dezvoltarea unei țări întregi și se împiedică, pentru zeci de ani înainte, viitorul ei.” – Mihai Eminescu
Această întrebare și-o pun majoritatea românilor participanți la Revoluția din Decembrie 1989, asumată și confiscată de fiecare guvern post-decembrist. De-atunci s-a tras continuu, până au fost ucise toate drepturile fundamentale, câștigate prin tributul sângeros al tinerilor jertfiți în 1989: libertatea de conștiință și religioasă, libertatea de mișcare, libertatea de opinie și expresie, libertatea de întrunire. Au urmat trei decenii de turbulențe stradale, generate de încălcarea acestor drepturi, care au stins flacăra revoluției de fiecare dată când a fost reaprinsă.
„Un popor care alege politicieni corupți, impostori, hoți și trădători, nu este victimă, ci complice.” – George Orwell
După 31 de ani de la căderea regimului comunist, aceste drepturi, încă se află sub asediu. Este realitatea crudă nu doar în România și nu doar de urmașii securismului românesc. Frecvente sunt atacurile teroriștilor islamiști și ai liderilor din statele de drept, care își exprimă simpatia față de tirani, comuniști și naziști clasici. Nicio democrație, nici măcar cea mai vie și solidă, în speță cea americană, nu e la adăpost de grave derapaje și de un declin accelerat.
În anul 2020, aceste drepturi fundamentale au fost erodate profund de consecințele pandemiei COVID-19, care au torpilat inițiativa multor conaționali, în lipsa dezbaterilor și duelurilor autentice din media audio-vizuală.
Frecvent e refuzul de a tolera proteste pașnice, generate de măsuri adoptate de guverne spre a combate pandemia.
Este înverșunată ura între grupările politice, în lupta pentru puterea statală și guvernamentală, pentru a se afirma pe eșicherul politic, nu pentru interesul cetățeanului, ci din interesul personal, de înavuțire prin corupție, delapidări fonduri și spălare de bani. iar cazurile mediatizate au fost multiple și diverse.
Români, nu vă mai alegeţi conducători care nu-şi iubesc ţara!“ – Petre Țuțea
În așa-zisă democrație, în România este doar lozinca prin care sunt mobilizați cetățenii la votare, că „e spre binele țării”, dar important nu e să se aleagă lideri impecabili, ci sistemul politic să asigure debarcarea pașnică, prin alegeri libere și corecte, a guvernanților care greșesc intenționat.
Ce s-a ales de libertatea noastră?
Indignată până la revoltă, adeseori m-am întrebat: Ce s-a ales de libertatea noastră?
Odată câștigată prin jertfă sângeroasă, libertatea trebuie apărată, spre a cinsti memoria eroilor și a apăra reperele veritabile, valorile morale, liberale, pentru care și-au riscat ori și-au pierdut viața peste o mie din tinerii țării în decembrie 1989.
„Libertatea alegerilor e precedată de alegerea libertăţii.” – Lev Tolstoi
Mai întâi trebuiau pedepsiți asasinii lor și apoi construirea și apărarea democrației.
O libertate fără limite ucide libertatea. – Honore de Balzac
Dar cine să stopeze corupția la nivel înalt, care o compromite, încălcând toate drepturile fundamentale?
Pentru libertatea ca în lumea globală, indivizibilă, cu aderenții revoluției culturale neomarxiste și ai fascismului de stânga de tip american, ai radicalismului de dreapta, naționalist, neofascist, neolegionar, este necesar să învățăm din experiența totalitarismelor care au însângerat secolului XX, pornind de la ideologia că libertatea nu se dă, se cucerește și se întreține zilnic.
Gânditori ca John Stuart Mill au avut perfectă dreptate să ceară încă din secolul al XIX-lea, statului și societății, să confere prioritate libertăților individuale și să protejeze ca pe ochii lor din cap, libertatea de opinie și de exprimare a presei.
Împreună cu dreptul de a ofensa, aceste libertăți sunt pretutindeni, azi, sub tirul de baraj al corectitudinii politice și conformismului, nu doar al dictatorilor, tiraniilor și oligarhiilor clasice.
Libertatea este sănătatea sufletului.” – Voltaire
România, trezește-te!
Deșeaptă-te române!
——————————-
Maria FILIPOIU
22 Decembrie 2020