Te-om păstra „Icoană veche”
Plânge codrul de aramă,
Plânsul lui, ți-e destinat,
Crengi foșnind el, te aclamă,
Odă-ți cântă, ne-ncetat.
Și, în vânturi de tristețe
Îți sculptează în cuvinte
Tot ce-ai scris în tinerețe,
Cei de azi să ia aminte.
Să iubească ca și tine,
Munții, lacul, teiul, luna,
Râul, plopii, știu prea bine,
„Floare-albastră”e doar una.
Eminescu! te-ntrupează
Să asculți cum a ta liră,
Să ne-ncânte, nu-ncetează,
Peste veacuri, n-adormiră.
Sus e steaua, jos e lacul,
Luna-ți arde ca o torță
Încă-ți cântă pitpalacul,
Ai rămas în timp o forță.
Veșnic geniul tuturora,
Azi, poetul nepereche,
Rămâi lumii aurora,
Te-om păstra” Icoană veche”.
———————————
Maria CĂLINESCU
16 ianuarie, 2019