Doresc o altă iarnă
Încărunţit e cerul, liniştea-i profundă,
de i-am şti misterul luminii ce abundă?
Copaci-s goi, dar albi, sloi îmi e simţirea,
alte ierni trecute inundă amintirea.
Din caruselul vremii revine rând pe rând
ca freamătul năvalnic ce zace în gând,
Îmblânzeşte zâmbet ce-n agonii pulsează,
ca seninul aprig mă vrea mereu, tot trează.
Încărunţit e cerul, liniştea-i profundă,
de i-am şti misterul luminii ce abundă?
Cade peste creste, par cuşme argintate,
ca-n basmele croite de amintirea surdă.
În frigul ei zac lacrimi și tot ce am pierdut,
doresc o altă iarnă, la fel ca la-nceput,
de-albește clepsidra în anii ce urmează
să nu mă-nghețe gerul, chiar, de-i Bobotează.
———————————
Maria CĂLINESCU
3 ianuarie, 2019