Suflet în lumină
Am fost o umbră cu inima frântă pierdută total într-o durere,
mi se injectase groază, întuneric, cu văzul strangulat simțindu-mi sufletul crucificat.
Eram pierdută în marea dorului tristețe ce-mi trimitea săgeți amare cu a lui fețe,
picurându-mi sângele din porii deschiși, spălându-l valul cu ochiul ascuns.
Cu trupul firav și gura pucioasă ies în genunchi din bătălia spumoasă,
cu remușcări mi-ascult Eu-l de la distanță, primindu-mi palma că te-am iubit odată.
Eram copilă când te-am iubit pe tine, tu culegând laurii iubirii virgine,
în ochii tăi de cuceritor nefiind decât o glorie-n amor.
Totul începuse ca-n mitul cu Zei inconștientă răcorindu -mă cu stropii tăi reci
gustând din pocalul visului fantomă, cu flux de nisip ce iubește, blestemă.
Eram condusă de jocul pe ramuri ce ardea dragostea ca un cuptor
ascunzându-și culoarea în răsărit de noapte, încălcând tăcerea cu goliciuni puroi.
Acum totul e în ceață si-n căptușeală s-a terminat dansul de seară,
privesc la doliul ce mă-nconjoară, urlu și alung iubirea mortală.
Chiar de te întorci și mâna mi-o întinzi ești acuzat căzând în abis,
alt soare m-așteaptă sădindu-mi iubiri și cu credință un înger mi-așterne lumini .
——————————
Luminița BORCAEAS
19 martie 2019