Undeva pe val departe se pierd gânduri și speranțe,
în tăcerea adormită un cânt nostalgic se înfiripă.
Mă strigi sub glob de ploaie cu ore la-ntâmplare,
spărgând cercul cu ape cerând îmbrățișare.
Sub lacrima de ceară cânt astrului de seară,
aria mea de dor trecând podul cu flori.
Un singur sentiment îmi revăsește în piept,
ca clopotul de ploaie chemându-te cu ardoare.
Ca frunza rătăcită pe timp de aripi târzii,
povestea noastră există în suflet adâncită.
Pe fire izgonite de umbre necunoscute,
cu voci de călător ne agață prin scrisori.
Sub lacrima de dor, apare chipul tău,
îmbrăcat în șoapte speranța-mi pui pe pleoape,
Îți sorb din amintiri suflarea și-o respir,
făcându-mi așternut din a tale priviri.
Cu gândul întorc timpul lăsând în larg prezentul,
făptura-ți diafană sub vraja ei mă cheamă,
Sub stele amestecate sculptezi dorul în șoapte,
cu buzele cioplii robi în iubiri vom fi.
Cu o sprânceană ridicată,
îmi așterni la tâmplă o astra
Și sub talpa unui nor,
slobozi alergăm în amor.
——————————
Luminița BORCAEAS