,,Mireasă în necunoscut”
Am nuntă în necunoscut, unde Zeii mă conduc
undeva pe căi pierdute departe de trădări și ispite
Port rochia dantelată brodată cu tăceri pe ea,
voalul șoaptei de mireasă mi s-a pus acum pe față.
Buchetul de calii albe, lacrimile mi le soarbe,
iar pe colierul de perle, respirații se așterne .
Șiragul vieții îmi e întins, pășind timidă abia îl ating,
țin paharul soartei in mână, mă înclin sorbind o gură.
La templul marelui Destin, preotul e în așteptare
pentru a mă cununa în necunoscuta zare.
Este o nuntă cristalină într-o liniște deplină
cu miros de iasomie verigheta pe deget vine .
Devin sotie în n cunoscut cu sufletul plăpând dar viu
îmi golesc acum paharul pentru a-mi stinge amarul.
——————————
Luminița BORCAEAS