TAINA OMULUI
„Puzderii de stele ascunse-n amiază,
Făpturile-n tine de-a pururi durează
Și-n spațiu vremelnic colindă.
A fi, bucurie eternă și sfântă!
O vrajă a toata lumina răsfrântă
De-a gloriei tale oglindă.”
(Nichifor Crainic, „Metanie”(„Laudă”)
Esența vieții materne
se deschide dintr-o hologramă.
Nu mi-am pastișat existența-
munceam să o interiorizez.
Eram sigură,
că nici un refugiu nu este-
trebuie să te cunoști
din Tainele mari ale Cuvântului.
Dintr-o oglindă dreptunghiulară
s-au reflectat absențe-
erau gânduri inexistente,
iar din cealaltă parte a oglinzii
se deschise o lumină
să-mi iradieze,
discret și dinadins,
din față-
mă cunoșteam
la prima vedere,
dar, de fapt, era un caracter-
doar atât…
Pesemne,
stereotipurile nu mă priveau
niciodată
și de atunci,
de când văzui cealaltă
lume hexaedrică,
ce se îndrepta spre mine,
Logosul nevăzut
mă preluă
din meandrul trupului-
respiram,
credeam,
alunecam,
derocam,
doar să nu accept așa cum sunt-
nu eram din gânduri-
sufletul atârna cu capul în jos-
însăși esența fixã
era o hologramă –
mă îndepărtasem de materia,
în care eram,
apropiindu-mă,
fără greș,
de Taina întrupării dumnezeiești.
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
21 martie 2019