LUMINA CE NINGE FRUMOS
Sclipesc pe cer steluțe nevăzute
Și Luna plină nu-și ia revedere-
Admit, că o vară la cele durute
E, totuși, și o formă de-nviere.
Stau Lunii să-i declar sclipirea,
Ea, însă, ca un soare mă privește
Nemuritor și sincer, precum e iubirea,
Ce nimic pe lume n-o oprește.
Și se sfarmă în văzduh albastru
Crainicele cânturi matinale
De atâta dor profund, sihastru
Îmi imaginez și arii orchestrale.
Mesagerul sfânt frate cu Luna,
Umerii mei albi, dați lui Hristos,
Se unesc pe-o clipă, precum una
Este acea lumină, ce ninge frumos…
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
30 august, 2018