ÎNTRUNIND O ȚARĂ…
Meleag de doine și balade,
Pãmânt din care vreau să cânt,
Când veșnicia zorilor pe creștet cade,
Sunt basarabean român și-atât…
Închid în urmă o lumină,
Și intru, întunericul să îmblânzesc,
Aprind nemuritoarea candelă divină,
În arderea ei, rog timpul să opresc.
Și cupa plânsã de înțelepciune
E intru împlinire – aripã infinitã
A Basarabiei, ce picură, ca o minune,
Acestea nu sunt ploi, ci lacrimile –mprejmuite…
Meleag ce m-a chemat acasă-
La focul tristelor tăceri, să scânteiez,
Ca fulgerul, ce se aprinde cu o ploaie,
Din tunetul pământului ierbilor verzi.
În umilita veșnicie, care se adună,
Din sacrificiul de neam, pe verticală,
Mai cred în nemurirea, întrunind o țară,
Și cred într-o Unire, fără de spoială…
———————————–
Lilia MANOLE
Bălți, Republica Moldova
27 august, 2015