Semiviziuni
În fața solemitãții terifiante a nopții şi a aştrilor cu capul lipit de bolta cerului
în singurãtatea absolutã
se aude rãsunând slab chitara
Unghia uriasã a spațiului
scoate un prim sunet înãbuşit de glasul
vulgar al vântului
Cu mâinile palide aşez fragmente
albastre ,aurii şi verzi de scarabeu
pe conturul prea gingaş al acestui desen muzical
Muzica din aerul memoriei crude pluteşte
fãrã efort sã întâmpine semiviziunile
care se prãbuşesc impetuoase
trecând printr-un nor de lilieci ,
bucãți de operã ,de verbe cãrora le trebuie
un context coagulant
Chitara este urechea ce se ascultã
îmi plec capul simt cã mã pãrãsesc puterile
(durerea de gât persistã )
Strigãtele care-mi strãpung tâmplele se depãrteazã
Muzica se hieratizeazã,o notã ascuțitã
şi persistentã se încarcã încetul cu încetul
se pierde treptat într-un acord
Chitara se desface ca pãrul pe pernã
toate stelele îşi întind ghearele spre capul meu
O lacrimã cumplit de fierbinte
îmi alunecã pe obraz
îmi arde fața cade pe mâna stângã
şi alunecã uşor la o uitare fulgeratoare
fãrã întoarcere la luminã
——————————-
Laura Cristina CRISTEA
24 noiembrie, 2018