Laura Cristina CRISTEA: Poeme

Muza

 

Muza sublime emoții
a pasiunii omeneşti
fără nici o stavilă
a existenței noastre pământeşti
într-un extaz îmbătător
licărul amintirilor
vâltoarea bețiilor vieții
a omului sentimental

Muza imaginea vieții
în arta poetică
ca aripile serafimilor
unde luminoase
duioase pline de delicatețe
izvorâte din dragoste
nesecate comori ale grației
farmec izvorât
versuri , imagini eternizate
dintr-un secol în altul

Muza …iluzii ce nu mor
pansament şi leac
ce dă lumină
sciziuni în fantasmagoria unei clipe
leac şi otravă
punct nodal ce prinde formă şi viață
reverență fac în fața muzei

 

Non sens !

 

Trist mormânt al gândurilor mele
Aripă dulce a închipuirii
În inima mea, apa cerului întinde
Pagini larg deschise din soarta vieţii

E toamnă târzie în caruselul vieţii
Alung zilele calde ce zboară epocal
Frunzele subţiri le torn într-un pocal
Gânduri dezgolite fug în alte zări şuvoi

E un tablou zidit în frescă sumbră
Aripi de vise, bombă de opal
Ecou solid al gândului din umbră
Suflet netemător dar nu pe piedestal

Iar voi citiţi mestecând în frunze goale
Pana vântului ce scrie
Norii mi-au dăruit cerneala
Ca să scrie …..cine scrise

——————————-

Laura Cristina CRISTEA

9 ianuarie 2019

Lasă un răspuns