EVADAREA
Într-o zi când n-oi mai fi
Soarele din nou va răsări
Va ploua din nou va cădea rouă
Pe florile râzând la o zi nouă
Vântul va sufla la fel
Prin frunze ca un menestrel
Și păsări se vor înălța la cer
Îngeri ciripind în divinul eter
Iubirea își va plânge copilul iubit
Plecat puțin ce n-a mai revenit
Și vor mai fi războaie din păcate
Și va mai fi viață dar și moarte
Va-mbrățișa un nor alt nor
Cu o pasiune gri pe-azur în zbor
Și n-o să știe nimeni n-o să știe
C-am fost o pasăre-ntr-o colivie
Cântând în versuri roz din flori
Tristețea lumii cu ai ei fiori
Voi risipi în fulgi de nea iubire
Eu călător în spațiul de-amăgire
––––––––
Jane CRIȘAN
Seattle,WA,USA
29 mai, 2018