MOTTO:
…Aripa ta e cerul, credința mea şi dorul,
iubirea şi durerea, căderea mea şi zborul….
Iurie Braşoveanu
MUZA MEA
Eu știu, a fost război în Cer
Și muza mea e greu rănită.
Cum să renasc eu din blestem
Când aripa mi-e doborâtă?
O, Doamne, vreau cu Pacea Ta
Să ungi aripa mea rănită,
Presoară liniștea din Cer
Pe fruntea mea cea obosită.
Și-aud un glas:
,, Fii liniștit,
Cel care-mi ceri azi îndurare,
Eu pun hotar între blestem
Și între-a Cerului iertare.
În gândul tău înălțător
Cobor scântei de lumânare,
Iar muzei tale îi dau Eu
Un Cer întreg, fără hotare.”
DAR NU-I AȘA…
Dar nu-i așa că stelele
În gândul tău nu mor?
Șopti în noapte-ncet
Un glas mângâietor.
Da, am răspuns zâmbind
Spre înălțimi astrale,
Ele-mi adorm gândirea
În visuri ideale.
Dar nu-i așa că stelele
În ochii tăi nu mor?
Șopti în noapte iar
Un glas tânguitor.
Da, am surâs încet
Spre hăuri abisale,
Ele-mi trezesc privirea
Cu-atingeri ancestrale.
MISTERUL NOPȚII
E noapte iar. Tăcere-n jur
Când totu-i sclipitor și pur.
Eu simt a cerului suflare,
O! Ce miracol și-ntristare.
-De ce nu dormi? Mă-ntreabă-o stea,
Doar perna e din raza mea.
Coroana nopții ți-e cununa
Și liniștea ti-o dă furtuna.
-Te-aștept s-apari cât de târziu,
Că fără tine-s ca-n pustiu.
Mă sting în ale mele ape,
Cobori pe fruntea mea aproape.
-Tu, mă pictează-n dulci fiori
Sau n-ai cristale în culori?
Voi coborâ din bolți senine,
Căci gândul mi-e mereu la tine.
Dulcea ei șoaptă-n Marea Noapte
Îmi luminează de departe.
Din alb si negru fac culoare
Pictând eterna ei suflare.
Și raza ei se lasă-aproape
Și arde pe-ale mele pleoape.
În gândul meu cel singuratic
Ea ceru-aprinde din jăratec.
Tăcere-n jur. Suntem în noapte,
Cu mine ea tristețea-mparte.
Eu simt în mine-a ei suflare.
O, ce mister și-nduioșare.
———————————-
Iurie BRAȘOVEANU
Torino, Italia
Septembrie 2020