AMINTIREA POETULUI
Visez că sunt
la mormântul lui Nichita,
deasupra ceaţă,
dedesubt flori de gheaţă,
anotimp respins de cenzura vremurilor,
niciodată apuse,
cuget şi beau o vodkă
împreună cu îngerii,
tare greu i-am convins
să ia o gură
din lacrima poetului.
Lângă noi
dansează trupelnice muze
în aşteptarea poemului
zămislit din mocirla existenţială,
elegii, necuvinte,
epica magna,
totuna-mi sunt,
mărgăritare
în balta de lacrimi
nesecată de la plecarea
Poetului.
Ion ȚOANȚĂ
(Din volumul „Echinocțiu fragil”- Editura „Singur” 2015)