Să te păstrez la mine-n gând
Când, astrul nopții în geam bate,
Mi-am dorit atât demult,
Dar ochii îți privesc departe.
La țărm de mare i-ai oprit
Unde iubirea plânge-n valuri,
Căutând același legământ,
Pe care l-ai depus pe maluri.
Era o noapte cu sclipiri,
De curcubeie peste lume,
Noi ne pierdeam ca doi copii,
Îmbrățișați pe-a undei, spume.
Frivolă clipă se ducea,
Spre astre căutând zefirul
Care, cândva ne dăruia,
Cu dezinvoltură elixirul.
Să te opresc dar e târziu!
Mă poartă gândul la apus
Galopând fără să știu,
Pe valul mării în abis.
Închid iubirea-ntr-un cristal
Ascuns în inima perenă,
Să-mi fie pururi ideal,
Rămas tăcut în emisferă.
———————————-
Ioana CONDURARU
10 februarie 2019