Primăvara
Sa zvonit că, primăvara
Într-o seară va veni,
Mirosind a tămâioară
Și a nuferi argintii.
Luna, deveni sfioasă
Spunând parcă: ,,Vai și ce
O vedeți așa frumoasă?
Cât de importantă e?
Cum ajunge, așa pleacă
Lăsând visul pe câmpii
Și iubirii, doar o joacă,
Îi va da din galaxii.
Eu sunt veșnică pe boltă.
Nu mă pierd printre nimicuri
Dăruind nopților dotă,
Toate razele de nuntă.”
Dintr-un colț, luceafărul
O privește zâmbitor:
,, Lună, mai tăie-ți avântul,
Încă nu ai vorbitor.
Din noianul înstelat
Cine mărțișor aduce,
Viselor din borangic
Când prin iarba rourată,
Ghioceii vor scânci?
Bolții, da, tu ești regină
Când pe căi se lasă noaptea.
Primăvara-i Doamnă, Primă
Aducând din eden viața.
Se vor umple universuri
De pasteluri colorate.
Noi vom coborî pe șesuri
Construind mândre palate”.
Plecând razele tăcută,
Luna, n-a mai spus nimic.
Primăvara e o muză
Dăruind un anotimp.
Un apel la iubire
Nu știu ce s-a întâmplat în astă seară
Cănd luna printre astre rătăcea.
Mi-ai prins în palmă sărutarea iară,
Gustând timid mi-ai dăruit o stea.
Apoi plimbând gingaș privirea
Mi te-ai oprit pe geana unui vis,
Sorbind în taină ultima secundă,
Voiai să furi din floarea de cais.
Contemplând a șoaptei reverie
Cu inima pulsînd într-un tandem,
Doream a vieții sfântă simfonie,
Să dea regal la un sublim refren.
Nu știu ce s-a întâmplat dar e magie ,
Te simt în suflet, ești un dar divin
Iar clipele ce mi le-ai dat doar mie,
Pe strune de vioară ți le închin.
Un apel iubirii voi trimite
Sunând la …unu, unu, doi
Când primăvara se va ivi ferice,
Să ne aducă florile de tei.
———————————-
Ioana CONDURARU
23 februarie 2019