În vals se duce toamna,
Într-un plânset plecăm noi,
Săpând mai adâncă rana,
Într-o casă fără de, doi
Și la răsărit vor plânge,
Frunzele pe rând căzând,
Lăsând să se tot usuce,
Copacul care-i plăpând.
Căci ni-i rece în cuvinte
Și ni-i plânset pe poteci,
Codrul nu mai este verde,
Ochii de-s închiși pe veci.
O baladă-i astă viață,
Noi suntem a ei vioară,
Acordând întindem ață,
Să mai depășim o iarnă.
Plecăm azi, plecăm mâine
Închizând în urmă poarta,
Cu un lacăt cât un munte,
Că s-a terminat cu viața
Și din tot rămâne locul,
Cu buruieni împânzint,
Să conteste busuiocul,
Care mai ieri era înflorit.
———————————-
Ioana CONDURARU
23 septembrie 2019