Lasă-mă
Lasă-mă să-ți fiu iubire chiar dacă plâng trandafirii,
Presărând din zeci de astre dulcea clip-a fericirii
Și de-a fi în rătăcire pașii vremii să te poarte,
Un popas al nemurii, îți voi dărui din soartă.
Lasă-mă să fiu prezentul când apusul se arată,
Printre floarea cristalină picurând mirul din șoaptă
Și plecând spre aștrii-albaștri cu acel zâmbet de copil,
Să uităm c-am fost o dată zeii lumii în April.
Lasă-mă să poposesc lângă ușă dumitale,
Dăruind acel lumesc, cristal din mărgăritare
Iar când susurul iubirii, pe-nserat s-a auzi,
Să fim iarăși sfioși, mirii ce culeg din galaxii,
Mii petale sidefate pentru zori-namorați,
Presărând pe-a vieții cale, fericirile de azi.
Lasă-mă numai o zi, să știu doară fericirea,
Care- a fost, care va fi. Lăsă-mă să-ți fiu trăirea.
———————————-
Ioana CONDURARU
1 mai 2019