Ioana CONDURARU: Femei vis

Femeie floare, femeie vis
Ce porți în brațe veșnicia,
Zâmbești chiar dacă ceru-i trist
Dăruind clipe divine,
Cu ochi petale de cais
Și iubiri diamantine.
Pășești cu gingășia clipei
Peste spinii vorbei triste,
Căci tu ești versul adorat,
Scris pe spații infinite.
Chiar dacă-ai fost pictura vremii
Sau poezia unui dor,
Nu te-a îngenuncheat mândria,
Pentru un vers nemuritor.
Ai strâns la sân copii suavi
Dăruind al vieții farmec,
Căci tu de fapt ești un roman,
Cuprinzând toată trăirea,
Ne punând la un cântar,
Câtă. îți este dăruirea.
Femeie vis, femeie floare
Născută dintr-un dor sublim,
Ești o gingașa sărbătoare
În astă lume în delir.