Voi arde în candeli dorul
Punând în versuri amorul,
Scriind stihuri aromate
Pe file îmbălsămate,
De iubire și frumos.
Totul este de folos,
Printr-un dar al inimii.
Și luând din galaxii,
Praf stelar am să presar,
Sfintei vieți, așa ca dar
Că nimic aici de este,
Nu-i precum într-o poveste.
Durere-i, lacrimi și glod
Și din toate, epolet,
Doar iubirea Lui Iisus,
Redă vieții încă-un bis.
Cine-s Eu? Cine ești Tu?
Vai, e un simplu rande-vous
Căci din razele divine,
Ce răzbat printre ruine,
Rămân clipele adorate,
Să ne îmbrace-n nestemate.
Nu te amăgi, creștine.
Ziua trece, ziua vine,
Perindându-se anotimpuri,
Lăsând triste începuturi,
La ferestre de cleștar.
Noi ardem un amânar
Vieții care tot alergă,
Căutând secunda dragă,
Pentru a se bucura,
De întâlnește dragostea.
Drag cu dor…dor cu drag!
Omule, ești așa beteag
De alegi făr-a ști,
Fericirile de-o zi!
Râde Domnul printre nori:
,,- Ești un imn de sărbători.
De ce nu te mulțumești,
Cât din toate regăsești,
Când apare răsăritul?
Spui că ești nefericitul?
Hai, privește și-ai să vezi,
Câtă lume fără crez!
Ce de lume fără rost!
Așa e…mereu a fost,
Omenirea-i insistentă
Dar veșnic e repetentă”
Înghit vorbele cu greu…
,, Doamne, păcat mare fac și eu,
Tot gândind ca un ateu!”
Închinând cartea rezumând:
,, Totuși, sunt doar umbră pe pământ.”
———————————-
Ioana CONDURARU
20 septembrie 2019