Când primăvara va sosi
Cu picuri sidefii pe flori,
Am să aștept din nou să vii
În lunca plină de cocori.
Pe brațe sălcii înmugurite
Vor crește până la pământ,
Din seva solului vom simte,
Cum viața va da în cuvânt.
Așa îmbrățișați vom sta
Până ne-or crește frunze, mii,
Împodopiți ne-om înălța,
Spre bolta toamnelor târzii.
Giganți, trăind într-o iubire
Furată din celestul dor,
Ne-or troeni în nopți senine,
Dulceața caldă-a doinelor.
Eu o liana pe-al tău trunchi,
Voi sta lipită cât e viața
Iar când va fi să fim pământ,
Ne-acoperi frunzele fața.
Aștept să vii din depărtări
Cu Primăvara solitară,
Iar caldele îmbrățișări,
Le vom găsi tot în poiană.
Nu voi uita ce am promis
Pe foile îngălbenite,
Nu-ntârzia, nu fac recurs
Pentru iubirile strivite.
———————————-
Ioana CONDURARU
24 februarie 2019