Aș vrea
Aș vrea să fiu vântul călător,
În mângâiere să m-aplec spre tine,
Culegând petala buzelor,
Când roua zorilor în taină vine.
Aș vrea, un gând atât să fiu
Pentru-a străbate inima-ți de piatră
Cu gestul elegant și pururiu,
Alintându-te cu dragostea de fată.
Prin gingășia palmei te-aș culege
La ceasul când doar îngerii vorbesc,
Să-ți demonstrez că dragostea alege,
Aceleaș sentiment împărătesc.
Nu mă lăsa pierdută-n valul mării!
Adună-mă la pieptul tău sublim,
Redându-mi fericirea înserării,
Păstrându-mă ca pe un fir de crin.
Vezi, cât de minunată e iubirea
Cu tot ce poate dărui mereu,
Când larg ferestere își deschid firea,
De-a fi lumini de magic curcubeu?
Aș vrea…și cât n-aș vrea aprope,
Lângă tâmplă pulsul să ți-l simt,
Dar vezi iubite, mă îneacă zarea
Că de fapt ești tăcerea ce-a durut.
———————————-
Ioana CONDURARU
5 aprilie 2019
Pictură- George Knowles