Adoratele
(Cu mare drag și iubire pentru nepoțica mea superbă)
De sub norul prăfuit,
Soarele a revenit
Cu un zâmbet desuet,
Dăruit într-un sonet.
Ce mai frumusețe frate!
Flori gingașe,, parfumate
S-au ivit printre frunziș,
Colo sus în aluniș.
Două fete, adorate
Dulci și tare ,, aromate ”
Au plecat de dimineață,
După flori, după verdeață
Voind mamei lor să facă,
O surpriză minunată
Adunând suave flori,
Pentru Sfinte Sărbători.
Ce miraj! Ce încântare
Pe sub razele solare,
Văzând fluturii valsând
Cu aripile în vânt!
Curcubeie-n jur pluteau,
Cu lucirea de mărgean
Și picuri făloși de rouă,
Întindeau pătura nouă
Peste câmpul înfrunzit.
,, – Uite vezi? Și măcriș a răsărit!”
Strigă-n grabă Liliana.
,, ‘ Da. Codrul și-a pus năframa
De un verde crud și moale,
Parcă este Mama-Mare
Când se îmbracă-n zi de bal!”
,, – Uite dragă! Totul e un carnaval. ”
Râd fetițele discrete
Adunând mici margarete.
Și așa, din una două,
Mai pe soare, mai pe rouă,
Vesele sunt amândouă,
Pe un lan frumos, brodat
De a soarelui cobalt,
Cu fir trainic, mătăsos
Udat de lacul fălos.
Mama? Cu imensă bucurie,
Le aștepta-n sufragerie
Pentru-o mare sindrofie.
———————————-
Ioana CONDURARU
16 martie 2019