Ioan POPOIU: Mulțumesc mult pentru amabilitatea de a răspunde întrebărilor acestui interviu!
Camelia CRISTEA: Cu mare drag, pentru iubitorii de poezie și frumos.
Ioan POPOIU: Camelia, mai întâi, aș dori să vorbim despre originile tale, familia, părinții…
Camelia CRISTEA: Părinții mei oameni simpli și modești, au fost binecuvântați de Dumnezeu cu trei copii, un băiat și două fete. Eu sunt mezina familiei. Am crescut într-un mediu familial cald și prietenos. Zilele petrecute împreună aveau un iz de sărbătoare. După mulți, chiar foarte mulți ani, am înțeles că Mama (Dumnezeu s-o odihnească în pace) a fost cea care înflorea bucuria în sufletele și casa noastră. Un om puternic și sensibil în același timp, devotat, jertfelnic, avea pentru fiecare un medicament, pe care ni-l administra zilnic, iubire și iertare. Am scris multe poezii dedicate Mamei (poate într-o zi le voi publica într-un volum).
Ioan POPOIU: Știu că te-ai născut într-o zi de toamnă, unde te-ai născut?
Camelia CRISTEA: M-am născut în Brăila, toamna când strugurii se scurgeau în teasc, grânele umpleau hambarele și poamele erau deja culese.
Ioan POPOIU: Cum a fost copilăria ta?
Camelia CRISTEA: Frumoasă, simplă și frumoasă (lăcrimez când scriu…)
Copilăria
Mi-am văzut copilăria
Într-un strai de floare rară
Ce stătea pe un pridvor,
Cu o inimă uşoară…
Avea aripi ca de înger
Şi-n privire cer senin,
Amintirii de poveste
Eu şi astăzi mă închin.
Toate grijile de multe
Le duceau Părinţii mei
Noi cărăm raze de soare
Şi zburdam ca nişte miei…
Mama ne dădea lumina
Într-o ceaşcă dimineaţa
Să vedem cu ochi curaţi
Cât e de frumoasă viața.
Tata construia vapoare,
Pentru nopţile cu stele
Eu şi fraţii mei de suflet
Ne plimbam mereu cu ele!
Bunii mei duceau povestea
Până-n piscul unui munte
Stând la sfadă multe ierni
Au ajuns toate cărunte…
Cireşul din poarta casei
Avea cei mai scumpi cercei,
O ureche de copil
S-a împodobit cu ei.
În vesmântul bucuriei
Se îmbrăcau adesea brazii,
Nucile le tot furam
Că în joc eram nomazii…
Când ninsorile de flori
Trimiteau în lume raiul
Noi cei mici ne adunăm
Să primim cu toţi alaiul.
Sănii multe, fel de fel,
Treceau strada la paradă
Porţile se deschideau
Venea lumea să le vadă…
––––––––––-
Mi-am privit copilăria
Într-un strai de viorele
Aş da pumnul meu de clipe
Să mă prind iar printre ele…
A fost exact ca în poem, o poveste cu cireșe coapte, zăpadă până la brâu, colinde și oameni frumoși.
Ioan POPOIU: Ce impresii ai despre școală, unde ai urmat-o?
Camelia CRISTEA: Școala este esențială în fiata fiecăruia dintre noi. Ajută la formarea aripilor cu care într-o zi vei zbura. Pui cărămidă, peste cărămidă, prin informațiile și cunoștințele pe care le dobândești. Și nu conștientizezi lucrul ăsta…dar e de mare folos.
Ioan POPOIU: Ce percepție ai despre anii de liceu? Ce liceu ai făcut?
Camelia CRISTEA: Liceul l-am urmat la Brăila, ca și școala generală dealtfel. Totul era diferit atunci. Cu ochii maturității așa văd…Când spun diferit, mă refer în primul rând la relația profesor-elev, programă și nu numai…Lucrurile aveau o așezare firească, care astăzi lipsește.
Ioan POPOIU: Cum erai ca elevă?
Camelia CRISTEA: Conștiincioasă, introvertită…
Ioan POPOIU: După liceu, ai urmat facultatea! Cum au fost anii studenției?
Camelia CRISTEA: În viață, când ești tânăr (și crezi că așa vei rămâne) începi să construiești, dar nu respecți ordinea firească. Dacă pui mai întâi acoperișul, la un moment dat, realizezi că lipsește structura. Aveam deja familia mea, un copil și a fost o viață plină.
Ioan POPOIU: Ce experiențe ai avut în facultate?
Camelia CRISTEA: Au fost consolidate informațiile dobândite în practică și m-a ajutat în formarea mea ca economist.
Ioan POPOIU: Ce-a urmat după facultate?
Camelia CRISTEA: În timpul facultatii și după, am lucrat și încă lucrez (cu o mică pauză) în domeniul bancar.
Ioan POPOIU: Când ai descoperit universul cărților?
Camelia CRISTEA: Univerul cărților, cum era și firesc l-am descoperit în copilărie. Petre Ispirescu m-a purtat în lumea basmelor.Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte (cartea mea de suflet), Sarea în bucate, Prâslea cel voinic și merele de aur. Au urmat Frații Grimm, Ioan Creangă, etc. În adolescență si prima tinerețe, m-am îndrăgostit de Lorelai și scrisorile ei (pe care încă le mai știu), Eminescu și Luceafărul nemuritor, Invitație la vals, Mihail Drumes, Dama cu camelii, Alexandre Dumas, Anna Karenina, Lev Tolstoi, Bel -Ami, Guy de Maupassant, Departe de lumea dezlănțuită, Thomas Hardy, etc.
La maturitate, George Lesnea, Adrian Păunescu, Vasile Voiculescu, Costache Ioanid, Zorica Latcu, Anatol Covali etc.
Ioan POPOIU: De ce trebuie să citim cărți?
Camelia CRISTEA: Trebuie să alegem mierea din cuvinte, să ne dezvoltăm și să evoluăm.
Ioan POPOIU: Când ai început să scrii versuri?
Camelia CRISTEA: Am început să scriu timid, în adolescență. La maturitate, versurile au căpătat nuanțe celeste, îngerul păzitor m-a luat sub aripa lui ocrotitoare.
Ioan POPOIU: Ce este literatura?
Camelia CRISTEA: Literatura, arta limbajului. Nuanțe și culori scrise. Bucuria de a dărui și de a primi frumosul.
Ioan POPOIU: Și poezia? Cum o definești?
Camelia CRISTEA: Poezia este o ferestră deschisă în inima cerului. De acolo, soarele, lacrimile ploii, furtunile și mai ales pacea divină. Poezia este o floare rară. Dacă te îndrăgostești de ea, devi alt om. Te transformă. Urci pe scară, către Dumnezeu!
Ioan POPOIU: Debutul tău literar a întârziat! De ce?
Camelia CRISTEA: Toate se întâmplă la vremea lor…
“Toate-s rostuite și o știm prea bine
Că ne sunt trimise doar când se cuvine,
Timpul n-are vreme să se mai oprescă
Își urmează calea simplă și firească…” (fragment din poezia Simplu)
Ioan POPOIU: Unde ai debutat?
Pe Facebook, Confluențe Literare, site-uri religioase.
Ioan POPOIU: Cu ce reviste ai colaborat?
Camelia CRISTEA: Am fost pur și simplu publicată, în diverse reviste religioase și literare în țară și străinătate.
Ioan POPOIU: În 2014, ești prezentă intr-o primă Antologie, “Simbioze lirice…”! Ce ne poți spune?
Camelia CRISTEA: Scriitorea, poeta creștină, Dorina Stoica este cea care m-a încurajat să scriu. Am participat alături de ea și alți poeți consacrați în această antologie. A fost primul meu zbor printre astre (am uitat să cobor din metrou, citind și recitind cartea). Între coperțile acelei cărți, se regăsește o părticică din sufletul meu.
Ioan POPOIU: Observ că, în 2014, ai fost prezentă în paginile a șapte Antologii! Cum explici acest lucru ?!
Camelia CRISTEA: Am avut timp… În șomaj fiind, am încercat să mă caut:
“Mă caut peste munți și peste ape
Și mă găsesc la margine de drum
În traistă am un muc de lumânare,
Și rugăciunea ce o spun acum. “
și m-am găsit s…
Și mă găsesc în fir de crizantemă,
Vorbind în șoaptă cu firea mea boemă
De frig și iarnă să o pun în temă.
(fragmet din poezia “Mă caut”)
Ioan POPOIU: Între 2015-2018, ai participat la alte trei Antologii, în Printre rânduri…, am fost împreună…
Camelia CRISTEA: Printre rânduri….., datorez prezența mea în aceste antologii doamnei Mioara Hususan, un iubitor de muzică și poezie, promotor pe unde radio.
Ioan POPOIU: În sfârșit, în 2015, apare primul tău volum, “Ferestre deschise”! Ce cuprindea volumul?
Camelia CRISTEA: Sufletul meu s-a deschis în fereastra poeziei, la încurajarea scriitorei, poetei, editoarei Mariana Gurza. Am selectat, parte din poeziile scrise, diferite genuri… (cred că trebuia un pic mai mult lucrat).
Ioan POPOIU: Cum ți-ai defini poezia? Care este ARS POETICA ta?
Camelia CRISTEA: Poezia mea este simplă și are mesaj. Un izvor cu apă lină, din preaplinul sufletesc… Natura, oamenii, iubirea, esența, divinitatea sunt sursele mele de inspirație.
Ioan POPOIU: Scrii în virtutea unui crez și a unui canon poetic?
Camelia CRISTEA: Nu. Scrisul este pentru mine un fel de confesiune, mărturisire și o bucurie împărtășită.
Ioan POPOIU: După numai un an, a apărut al doilea volum, “Pe aripi de Cuvânt”! Cum comentezi acest volum? Aducea ceva nou?
Camelia CRISTEA: “Pe aripi de Cuvânt”, este o continuare a “Ferestrei deschise”. Poezia este un pic mai matură și poate mai profundă. Cumva, se adresează mai mult unei alte laturi sufletești, a celei spirituale.
Ioan POPOIU: Camelia, ești singura poetă care promovezi o poezie religioasă explicită! Cum motivezi această predilecție?
Camelia CRISTEA: Nu știu, dacă sunt singura poetă care promovez poezie religioasă explicită. Sunt creștin practicant și încerc prin cuvânt și faptă să urmez drumul către Hristos.
Ioan POPOIU: Ce viitor are poezia religioasă, la începutul secolului XXI?
Camelia CRISTEA: Poezia este ca o pasăre. Zborul ei nu poate fi întrerupt, atâta vreme cât lumina dăinuie în sufletele și viața noastră.
Ioan POPOIU: Camelia, poezia poate schimba lumea?!
Camelia CRISTEA: Da. Poezia poate schimba lumea. Eu vreau să cred lucrul acesta. Pe mine personal m-a schimbat. Frumosul dăruit de Dumnezeu, (care este la tot pasul dealtfel), trebuie văzut și trăit autentic.
Ioan POPOIU: Care este viitorul nostru, ca oameni în acest univers?
Camelia CRISTEA: Dacă începem schimbarea de la noi înșine, dacă reușim să scăpăm de răutăți, angoase, putem vorbi de viitor. De noi depinde în ce direcție ne îndreptăm.
Ioan POPOIU: Ce planuri de viitor ai ca poetă? Pregătești un nou volum?
Camelia CRISTEA: Scriu din suflet și pentru suflet (atunci când timpul se deschide în ferestra poeziei), din păcate mult mai puțin decât îmi doresc. Dumnezeu are alte planuri cu mine acum.
Lucrez la volumul de poeziei religioasă “Muguri de lumină”, care cuprinde aproximativ o sută de poezii scrise din 2013 și până în prezent. Nădăjduiesc că în toamnă o să vadă lumina tiparului.
Ioan POPOIU: Cum te-ai defini tu: cine este Camelia Cristea?!
Camelia CRISTEA:
“Sunt un simplu om ce arde
Pe un rug aprins de stele
Și se miră, și se-ntreabă:
– Cum de a ajuns la ele?
Sunt un simplu om ce-și duce
Inima în câmp de flori
Să se-mbrace în lumina
Revărsată de cu zori,
Curcubeul să-l cuprindă
După ploile trecute
Și din lacrima de taină
Să ia zilele durute…
Depărtarea să o treacă
Doar cu pasul fericirii,
În altarul clipei sacre
Să dea sfânt tribut menirii!
Sunt un om ce-a scris povestea,
Cu o luntre de trăiri
Tinerețea se tot uită
Prin album de amintiri!
Toamna cu-n arcuș grăbit
Îmi mai cântă o baladă,
Dar m-ascund în poezii,
De prin rime să nu vadă.
Nu se lasă și aduce…
Frunza veștedă-n alei
I-am promis un pumn de stele
Și un vers să fie al ei.
Sunt un om trecut prin sită
Ce a tras la plug mereu,
Dar credința i-a dat aripi
Și curaj când i-a fost greu…
Astăzi… caut vindecarea
Cred mai mult ca niciodată
Vreau să fiu cu mine însămi
Și cu lumea împăcată!”
Ioan POPOIU: În încheiere, îți mulțumesc din suflet pentru bunăvoință și îți doresc succes!
Camelia CRISTEA: Mulțumesc și eu, pentru răbdare, amabilitate, înțelegere și gândul frumos.
Cu aleasă prețuire pentru toți cititorii mei!
Ioan POPOIU: Îți mulțumesc mult, Camelia, pentru bunăvoința acordată și îți doresc succes!
———————————-
A consemnat,
Ioan POPOIU
14 mai 2019