Puțini știu că am o relație specială cu Sfântul Mare Mucenic SAVA, căruia printr-un context istoric nelămurit deplin i se spune „Sava Gotul” de pe vremea când ținutului Buzăului și împrejurimilor sale li se spunea Goția… Această relație specială nu mi se datorează și pot spune că am contribuit nesemnificativ la sudarea ei, dar Sfântul Mare Mucenic SAVA a considerat că trebuie să spun și eu câte ceva, deși nu sunt vrednic. Așa am scris cartea de teologie politică „Catedra Sf. M. Mc. Sava”, pe care puțini au procurat-o și, pot spune că doar câțiva au citit-o, carte prin care încerc, cu slabele-mi puteri și cunoștințe să arăt importanța crucială pe care a dat-o Dumnezeu jertfei acestui mare sfânt, astfel încât, prin această jertfă Hristos Domnul a arătat nu numai cele ce sunt Azi și Acum pe pământ, ci și cele ce vor urma și cum se vor petrece negreșit din Voia și în Planul Domnului. Nu se cunoaște nici în România, nici măcar în Muntenia, nici măcar în țara Buzăului cinstea cu care Bunul Dumnezeu a cinstit pe aceste Mare Mucenic întocmai cu Apostolii, asemenea Sfinților Nicolae, Gheorghe, Vasile cel Mare….
Într-o seară, pe când cugetam eu la viața ortodocșilor, mi-a strigat în suflet sfântul Sava dacă Azi și Acum are unde și cum să strige ortodoxia ca mirean. Am cugetat că nu are lesne a-și spune păsul ca mirean, căci sunt reviste de teologie foarte respectabile cu toată învățătura pentru mireni dar nu ale mirenilor, nu ale laicilor, iar strigarea credincioșilor în revistele laicilor nu poate fi ușor acceptată. Astfel, tot cugetând la ce se poate face în acest sens mi-am adus aminte de minunatele noastre Preotese, femei cu totul speciale, care duc o viață duhovnicească plină de sacrificii datorită soțului pe care și l-au ales, Preotul, ce are o crucială și foarte grea misiune cerească de împlinit pe pământ. Dar taina preoției o primește preotul după ce este căsătorit, adică taina preoției o primește preotul dar, în același timp, în mod minunat și femeia lui devine Preoteasă, adică primește tainic o slujire diaconească alături de soțul ei, o slujire diaconească ce o va avea și o va duce până la moarte. Apoi m-am gândit la mamele preoților, monahilor și monahiilor, la mamele ierarhilor, aceste femei speciale care-au fost binecuvântate de Dumnezeu să-i nască, să-i educe, să-i crească pe conducătorii Bisericii! Câtă învățătură trebuie să luăm de la aceste minunate femei pentru surorile, soțiile și fiicele noastre, ale credincioșilor ortodocși, ca să lupte și ele la rândul lor pentru a avea această minunată cinste pe pământ! M-am gândit la dascăli, la credincioșii din consiliile și comitetele parohiale și la credincioșii – cărturari sau nu – care au de împărtășit experiențe, întâmplări, necazuri, lupte, căderi și biruințe din parohie, din episcopie, experiențe triste sau îmbucurătoare, ce trebuie să rămână în analele Bisericii, nu numai pentru monografii, ci și pentru câștigarea experienței istorice a Bisericii Una, pentru învierea zi de zi a lucrării în Domnul, puțin câte puțin, pas cu pas într-o continuă luptă.
Mulți nu știu ce înseamnă a fi mirean și cred că-i suficient a merge din când în când la câte o biserică, oricare, să aprindă o lumânare și să asculte Sfânta Liturghie, cred că-i suficient să se spovedească din când în când, peste șapte munți și șapte ape, și să achite contribuția anuală la biserica lor, așa, ca pe-o pensie alimentară… Este ca și când, ca părinte de familie fiind, ai da anual cât cere nevasta pentru cheltuielile casei și ți-ai mai vedea copiii la anul, când plătești iar… Acestea întrucât oamenii nu înțeleg, nu știu sau nu vor să știe că întreg poporul României, (prin acei 70-80% care s-au declarat ortodocși), este popor al lui Dumnezeu în, prin, întru Biserica Sa, că de două milenii acest popor a luptat pentru a-și apăra ființa națională, nu oricum, ci în, prin, întru Biserica Ortodoxă și, dacă suntem acum aici, se datorează deplin și exclusiv faptului că am fost și suntem ortodocși, că dacă mai vorbim încă limba dodeca-milenară a moșilor și strămoșilor noștri se datorează exclusiv faptului că suntem creștin ortodocși și Dumnezeu ne-a apărat ființa națională, având un Plan cu noi pe care nimeni, nicicând nu-l poate schimba…
Căci mulți cetățeni nu știu, nu înțeleg sau nu vor să înțeleagă că PreaFericitul Daniel, Patriarhul României, este și al tuturor românilor, dar este și al României, și al poporului, dar și al statului român, că arhiereii sunt atât ai poporului din ținutul încredințat, cât și ai ținutului, cu tot ce are pe el, bun și rău, buni și răi, și de aceea nu înțeleg că toată viața socială și culturală a poporului român se desfășoară în fapt în mijlocul parohiilor, episcopiilor și mitropoliilor Bisericii Ortodoxe Una. Nu contează ce crezi tu, ca cetățean, în ce realitate te scalzi tu, ca cetățean botezat, când este vorba despre responsabilitățile pe care le ai față de moși și strămoși, față de Biserică și Sfinții ei, față de copiii și nepoții tăi, căci, indiferent cum le realizezi și percepi tu, aceste responsabilități le ai și tu răspunzi pentru cum ți le-ai îndeplinit în viață. Transformarea celor ce-și zic „cetățeni” în „mireni” este o luptă grea și de durată, luptă care a început în urmă cu două milenii și de Azi și Acum, intră într-o altă formă de organizare.
De două sute și ceva de ani, de la Comuna din Paris, „epoca de moarte a omenirii”, cetățenii își fac de cap și împreună cu ei conducătorii lor, căci au ajuns popoarele lumii a fi datoare pentru mai multe generații câtorva sute de familii…, iar toate acestea pentru că cetățenii au vrut să-și facă de cap, iar conducătorii lor le-au dat această posibilitate pentru a umple vistieriile stăpânilor murdari și lacomi ai acestei lumi a morții. Consecințele libertinajului incredibil al păcatului și morții se văd la tot pasul, de la lipsa locurilor de muncă, de la insecuritatea alimentară, medicală, profesională, educațională până la insecuritatea vieții fiecăruia dintre noi, dar și insecuritatea națională și mondială.
Avem Stâlpul Luminii lângă noi, Altarul Domnului lângă noi și nu-l folosim pentru salvarea și mântuirea noastră! Aici este toată problema, aici, la Parohie, aici, la Sfântul Altar se rezolvă toate, dar chiar toate problemele noastre și ale lumii, aici, nu în altă parte. De aici, da, de la Sfântul Altar și nicidecum din altă parte, prin Hristos Domnul, în Duhul Sfânt, în duhul Sfinților Părinți, în, prin, întru Biserica Ortodoxă Una, aflăm și izbăvirea de toate necazurile, dar și mântuirea! De aceea, slujitori ai Parohiei sunt Însuși Hristos Domnul, cu Maica Domnului, cu toate cetele îngerilor și sfinților, cu Patriarhul și cetele arhiereilor și preoților, diaconilor, monahilor, monahiilor, căci asta este lucrarea pentru om și sufletul lui, iar aceasta se petrece numai și numai în Ortodoxia creștină și sub nicio formă în altă parte, căci, aici, la Parohia ortodoxă, Preotul este chip și asemănare al slujirii Mântuitorului, iar Preoteasa este chip și asemănare a slujirii Sfintei Măicuțe Născătoare de Dumnezeu, așa cum toți din parohie preînchipuie lucrarea casnicilor lui Hristos Domnul, căci nimeni nu-i lăsat de sarcină ca nimeni să nu fie lăsat de răsplată!
Aici este toată problema, aici la Parohie, și nimeni să nu creadă că poate altfel să refacă puterea, tăria, identitatea, legarea poporului și a țării altfel, căci și patriarhia, și mitropolia, și episcopia toate stau pe puterea, adâncimea, tăria, legarea în Domnul a adunării parohiale. Iată că dintre cetățenii din parohie 10-20% sunt credincioși, iar doar 5-10-13% (procentele reale diferă de la o parohie la alta, de la o episcopie la alta), sunt mireni, adică acei credincioși legați de parohie care-și aduc contribuţia, așa cum pot, în parohia unde sunt arondați. Ce vom face cu ceilalți 80 poate chiar 90% dintre cetățenii botezați care nu vin la Biserică, ba chiar nici cotizația anuală n-o plătesc, apoi, când au evenimente în familie îl caută pe părintele și se minunează că are datorii de plată? Acestea sunt oile rătăcite ale noastre, ale tuturor, nu numai oile rătăcite ale Patriarhului, Episcopului, Preotului, ci ale noastre, ale tuturor celor ce suntem botezați, căci toți avem sarcina lucrării Dragostei lui Dumnezeu în viața noastră, în societate, oriunde suntem. Aici, la parohie, se face unirea dintre mireni, cinul monahal și cler și de aici, de la parohie, sub puterea Arhierească se dezvoltă celelalte puteri, cea Academică și cea Regală, căci întregul popor stă pe această celulă de ridicare a sa în Duhul, parohia. De aceea, este un Apostolat al cinului monahal și al clerului completat de un Apostolat al Mirenilor care se lucrează nu pentru și printre arhierei, nu printre preoți sau monahi, ci pentru și printre mireni, acea Diaconie Mireană care ajută Preotul și Arhiereul în lucrarea lor, acea diaconie care lucrează în familiile tradiționale pentru ca acestea să nască și să crească viitorii preoți, monahi, arhierei, învățători, profesori, cercetători, conducători, primari, prefecți, voievozi și regi…. în duhovnicie! Noi pierdem 80-90% din oile Domnului, iar Hristos Domnul, în pildă, le-a lăsat pe cele 99 care erau pe calea dreaptă pentru a alerga după una, cea rătăcită… iată cât de departe suntem de realizarea Planului și Voii Domnului, ce mare este ogorul unde trebuie să lucrăm, mai ales Azi și Acum, la plinirea vremii…
Așa cum Hristos Domnul este Unul, dar are trei lucrări minunate, (Arhieria, Învățătura, Regalitatea) de făcut printre, cu, întru oameni și popoare, tot astfel sunt trei lucruri, trei direcții, trei funcții sociale distincte, care una sunt toate, ale oamenilor și popoarelor, Arhieria, Academia și Regalitatea, tot astfel Izbăvirea și Mântuirea una sunt și nu se poate izbăvire pe pământ fără mântuirea care începe de aici, de pe pământ, cum nu se poate lucrarea mântuirii de aici, de pe pământ, fără lucrarea izbăvirii oamenilor și popoarelor de toată durerea și tot necazul și toată întristarea și toată neputința. Iată că adevărata separație a puterilor în popor și în stat a făcut-o Hristos. Dacă îți pasă și dacă te doare (durerea) chinul oamenilor și a familiilor lor, dacă te dor toate suferințele oamenilor, de la cele sufletești până la cele trupești, în miile lor forme de manifestare, dacă vrei să ajuți ca oamenii și familiile să nu mai treacă prin aceste necazuri și peste zece sau cincizeci de ani, dacă vrei să-ți aduci contribuția reală la creșterea binelui în societate și la eradicarea răului, atunci trebuie să știi că toate aceste forme de implicare și ajutor trebuie să pornească de la Sfântul Altar, de la Parohie și prin binecuvântarea Bisericii Ortodoxe, ca o lucrare integrată, sub o viziune unitară și universală, sub Legea Dragostei lui Dumnezeu, Una. Altfel, tot ce lucrăm într-o parte se risipește în alte părți, așa cum civilizația democrației vorbei a sărăcit și înrobit și oamenii, și familiile, și popoarele unor interese contrare vieții și identității lor, contrare Voii și planului lui Dumnezeu! Hristos a adus prin jertfa Sa o altă democrație, profesională, duhovnicească, o altă putere a oamenilor și a popoarelor, un alt statut civic al omului și al familiei, o altă separare a puterilor în stat, făcând pe toate noi, rezidind nu numai omul și familia, ci și societatea umană prin Legea Dragostei Universale. Numai și numai folosind acest Sistem Integrat adus de Hristos Domnul, al Arhieriei, Academiei și Regalității, putem ajunge la izbăvirea mult dorită și așteptată pe care o cerem zilnic „și ne izbăvește de cel rău”, putem ajunge prin conlucrarea cu Dumnezeu în, prin, întru Biserica Sa la alungarea suferințelor din sufletele, mințile, și trupurile noastre, din casele, satele, orașele, ținuturile și popoarele noastre!
Diavolul sprijină și este bucuros de oricare „derivată” a ortodoxiei, de la „catolicismul papal” până la „martorii lui Iehova”, căci oricare din acestea, universalizându-se, nu poate aduce nici mântuire și nici izbăvire, ba aduce obligatoriu distanțarea grozavă și dureroasă de acestea și de aceea o singură lucrare pe pământ n-o sprijină și n-o vrea sub nicio formă diavolul, ORTODOXIA, căci prin ortodoxie fiind ai tot, și izbăvirea oamenilor și a familiilor și a popoarelor, dar și mântuirea oamenilor și familiilor și a popoarelor, adică și prezentul și veșnicia, căci ești în, prin, întru Dumnezeu și Biserica Sa !
Lipsa cea de fiecare zi
Lipsesc multe-n ţara mea,
Şi o spun cu conştiinţă
Însă lipsa cea mai grea,
Este lipsa de credinţă.
N-avem drum, n-avem cărare,
Răi de mână, buni de clanţă.
Însă lipsa cea mai mare,
Este lipsa de speranţă.
Vrăjmaşii în noi se-nfruntă,
N-avem spirit de unire.
Însă lipsa cea mai cruntă
Este lipsa de iubire.
Nu avem ce pune-n gură,
Suntem şi flămânzi şi goi.
Însă lipsa cea mai dură
Este lipsa de-a fi noi.
Dă răul din noi afară,
Trăim la limita de jos.
Dar lipsa ce ne-nfioară
Este lipsa lui HRISTOS!
Girel Barbu, Buzău
Marea chemare a oamenilor și a popoarelor la Ortodoxia lui Dumnezeu începe aici, la Parohie, prin pilda ajutorului în sfințenie, în Canoanele Legii Dragostei lui Dumnezeu între cetățeni ajunși mireni în jurul Altarului Domnului, prin formarea și ridicarea acestei celule duhovnicești care adună familia tradițională lângă Altarul Domnului, Parohia, celulă duhovnicească pe care sunt așezate adunările, obștile și ținuturile, neamurile și popoarele lumii întru înveșnicirea lor în Domnul. De aici, de la Parohie, începe cea de-a treia etapă a Creștinismului Ortodox, aceea de obște, aceea a ridicării vieții societății, a vieții tuturor familiilor, adunărilor, obștilor și ținuturilor în Legea Dragostei lui Dumnezeu și, prin aceasta, ridicarea neamurilor și popoarelor în Legea Dragostei lui Dumnezeu în Civilizația Creștin Ortodoxă. De aceea această ridicare este naturală, (în natura duhovnicească), de jos în sus, de la baza societății, prin necesitatea vieții în duh a oamenilor, familiilor și adunărilor, iar nu de sus în jos, prin poruncă arhierească, academică ori regală, ca nu cumva un arhiereu, un învățat sau un rege să creadă că a făcut asta, căci Hristos Domnul a lucrat-o și o lucrează. De aceea, de aici, de la Parohie, din poalele Preotului și Preotesei, care sunt cei mai apropiați de cetățean și familia lui, lucrându-le sfințenia, învățătura și conducerea prin grija, discernământul, puterea și slujirea Arhiereului, de aici pornește în neam și popor toată lucrarea Domnului – Arhieria, Academia și Regalitatea – pentru că aici, în Parohie, se nasc, se educă, se cresc, se întăresc în credință și lucrare viitorii preoți și arhierei, viitorii învățători, profesori, academicieni și învățați, viitorii primari, prefecți, voievozi și regi duhovnicești ai neamului și ai poporului, ai neamurilor și ai popoarelor.
Și dacă preoții și preotesele, care sunt cu zecile și sutele în grija Arhiereului locului, au aceste minunate slujiri și responsabilități, câtă slujire și responsabilitate este oare pe umerii Arhiereului, care trebuie să se îngrijească de toate în ținutul încredințat în zeci și sute de parohii și mănăstiri? Astfel, născute în parohii, episcopii, mitropolii și patriarhii, puterile Academice și Regale, chiar dacă nu sunt canonic sub jurisdicția Puterii Arhierești, ființial, prin nașterea lor sub Legea Dragostei lui Dumnezeu care este Una pentru toți și toate, sunt canonic sub binecuvântarea și îndrumarea arhierească, în Voia și Planul lui Dumnezeu. De aceea, revistele și celelalte publicații și sisteme de comunicare ale mirenilor în mod obligatoriu sunt sub binecuvântare arhierească și patriarhală, întrucât sunt în diaconia Bisericii sfințitoare, chiar dacă juridic sunt laice, civile, dar într-o laicitate duhovnicească, întrucât întemeiază Academia și Regalitatea, care sunt duhovnicești! Căci Patriarhul binecuvântează lucrarea ce-o are de făcut Regele și Casa Regală și de aceea îl încoronează cu putere de la Bunul Dumnezeu, dar nu răspunde Patriarhul de cele ce le face Regele și Casa Regală, binecuvântează Academicianul și Casa Academică, dar nu Patriarhul răspunde de ce și cum fac ei, ci aceștia toți răspund (prin Canoanele Legii Dragostei lui Dumnezeu) în fața poporului, a statului și a lui Dumnezeu de lucrarea ce-o fac. Aici sunt foarte multe de spus, de aceea trebuia să se înființeze o publicație cetățenească (a tuturor cetățenilor Domnului) de acest gen, ca să putem lămuri cât mai bine ce și cum trebuie făcut pentru intrarea familiilor, adunărilor, neamurilor și popoarelor în Biserica Domnului adică în Legea Dragostei lui Dumnezeu, adică sub cele trei puteri, Arhierească, Academică (duhovnicească) și Regală (duhovnicească).
Venind cu ale lui Dumnezeu în mijlocul unei societăți secularizate, destrămate, paralizate, tulburate și otrăvite de tot și toate, publicația duhovnicească intră în plin război cu învățăturile greșite, cu toate răstălmăcirile, cu toate blasfemiile, neputințele și răutățile, iar acestea vor face din publicație foc și nu foi parfumate, căci în sala de operație puroiul și sângele mai sar și pe pereți, pe fețe, pe haine și mâini, dar ajutând viața duhovnicească să răzbată curățindu-se prin dreapta slujire a tuturor, de la Patriarhi și ceilalți Arhierei, de la Preoți, Diaconi, Monahi până la Preotese, mireni cărturari și necărturari. Nu putem ocoli problemele reale ale societății și ale oamenilor din societate, ale familiilor, adunărilor, obștilor de toate felurile, iar acestea toate sunt probleme ale mirenilor, ale parohiilor și episcopiilor și trebuie rezolvate, nu de noi, ci noi le punem în evidență și cerem soluții. Acești 80-85% (din totalul cetățenilor) care nu vin la Biserică au modul lor de gândire cu mari afecțiuni, au argumentele lor pline de mari neputințe și neadevăruri, iar ca să-i putem ajuta cât mai bine trebuie să-i cunoaștem și trebuie să-i încurajăm să-și spună nemulțumirile, și neputințele, și temerile, și tot ce au de spus, ba mai mult, să-i încurajăm în această publicație să-și conștientizeze fiecare locul în care se află, să-l ajutăm pe fiecare să-și dea seama cât și cum este de Fiul Risipitor ! Dacă fiul tău nu te mai înțelege este vina ta că nu știi să-l înțelegi în ce haos se află, iar în aceste condiții obligația ta de părinte, fie mirean, monah, preot, dar mai cu seamă arhiereu, este să-l ajuți să-și deschidă inima, ca să știi de unde trebuie să-l aduci înapoi, iar nu să-i dai cu Legea Domnului în cap, căci astfel îl înrăiești și-l îndepărtezi cu mult mai mult. De aceea, începând cu arhiereii, clerul trebuie să vină în mijlocul străzii pline de scârba tuturor neputințelor și erorilor, tot așa cum Hristos Domnul a intrat în iad pentru a-i rupe porțile, pentru a elibera sufletele, așa cum Hristos Domnul a intrat în casa lui Zaheu Vameșul.
Cuvântul de ordine pentru toți, oricât de mici și oricât de mari ar fi este RECUPERAREA ! Orice proces de însănătoșire este în fond un proces de RECUPERARE, proces minunat explicat de către „Tatăl” vorbind fratelui „Fiului Risipitor”: „(…) căci fratele tău acesta mort era şi a înviat, pierdut era şi s-a aflat” (Luca 15,32).
De aceea, această revistă trebuie să poată da cuvântul și rătăcirii pentru ca mai apoi să poată da cuvântul regăsirii, căci este o revistă a societății și trebuie să arate tarele societății. Este o revistă pentru recuperarea sufletelor rătăcite și trebuie să le dăm acestor suflete posibilitatea să se destăinuie cu încredere că vor fi ascultați, că nu-și spun zadarnic oful, părerea, neputința. Această revistă își dorește să fie o oglindă reală a societății, nu cosmetizată, căci nu ascundem gunoiul sub covor ca să spunem că totul este bine, atâta timp cât vedem în societate că totul nu-i bine, ci chiar rău, adesea deosebit de rău, înfricoșător și înșelător, uneori preoți ba chiar arhierei căzând în diferite ispite! Nu trebuie să ne temem de adevăr, nu trebuie să ne temem în a descoperi rănile oricâte cârpe colorate le acoperă, nu trebuie să ne temem să intrăm în casele necredincioșilor și rău-credincioșilor să le aflăm părerea, durerea, rătăcirea, nu trebuie să ne temem de zarva care-o face căderea unui monah, preot sau arhiereu, ci să ne temem când, ascunzându-le și tăinuindu-le, ne facem părtași cu acele căderi. Sunt cumva eu judecător între voi, suntem cumva noi judecători peste oameni, familii, adunări, neamuri și popoare? Nu, categoric nu ! Dar niciun credincios, fie el mirean, monah, preot și cu atât mai puțin un arhiereu, nu poate sta nepăsător la căderile grozave din societate și din Biserica ortodoxă, ci fiecare trebuie să-și aducă propria contribuție la ridicarea celorlalți, așa cum poate el, căci orice ajutor dat Poporului lui Dumnezeu pe Cale, este bine primit și pe pământ și în ceruri. Eu, cel mai nevrednic dintre voi aduc, din poruncă, acest ajutor fiecăruia dintre voi, așternându-vă masa pe care să vă puneți darurile voastre pentru Poporul lui Dumnezeu ! Ocoliți sau batjocoriți lucrarea mea, care v-am zis că este din poruncă, răspundeți fiecare cât și cum nu știți acum. Iar după mine să nu vină nimeni, căci nu eu sunt modelul, ci nevrednic sunt în toate, ci fiecare să caute a gândi, mărturisi și lucra lucrarea Domnului și a adevăraților Săi sfinți în adevărata Biserică Ortodoxă a Sa. Nu vă uitați că sunt mirean, căci nu știți de ce nu sunt preot în cămări sau călugăr în pustie. Mirean a fost Iisus în mijlocul învățăturii iudeilor, apoi, mai depărtat decât un mirean, ci chiar prigonitor al Bisericii a fost Saul, apoi, mirean a fost Împăratul cel Mare Constantin, de s-a numit pe drept Apostol Exterior.
Nu avem acum moderatori, cei care ar putea să facă discernământ privind „Civilizația Ortodoxă”, privind „Academia Duhovnicească” sau „Regalitatea Duhovnicească”, privind „Casa și Curtea Arhierească”, „Casa și Curtea Academică” sau „Casa și Curtea Regală” căci sunt noțiuni noi ale Poporului lui Dumnezeu care vin să arate puterea Bisericii lui Dumnezeu pe pământ și lucrarea sub Legea Dragostei lui Dumnezeu a oamenilor, familiilor, obștilor, adunărilor și ținuturilor, neamurilor și popoarelor, care vin să arate cum se ridică Sfânta Cruce deasupra pământului în realitate și nu în holograme, care vin să arate importanța ascultării și lucrării oamenilor și popoarelor precum a făcut și face Măicuța Domnului. De aceea, până SE VOR ALEGE cei vrednici dintre mirenii cărturari, monahi, preoți și arhierei, AȘA cum este scris, conducători întru această lucrare a trecerii de la civilizația democrației vorbei și înșelăciunii la democrația duhovnicească a lucrării, ierarhiei și adevărului reactiv în, prin, întru Duhul Sfânt în, prin, întru Hristos Domnul, până atunci, eu, nemernicul, cel mai mic și mai păcătos dintre voi toți, va trebui să asigur interimatul, va trebui să fac această moderare a tot și toate din perspectiva civilizației ortodoxe virtuale. Ce fac eu? Îi aduc pe toți într-o arenă, și ce cei foarte credincioși, dar și pe cei mai puțin credincioși ori necredincioși, aici „să se bată”, în cuvânt cuviincios, aici, în văzul tuturor, cu decență, cu argumente, cu frica de a fi excluși din rândul colaboratorilor dacă nu vin cu argumente corecte, dacă nu pot purta un dialog corect, civilizat, după regulile foarte stricte ale publicației. Fiecare este invitat să argumenteze cum poate superioritatea infinită a ortodoxiei la nivel teologic, filosofic, social, moral, politic, cultural și pe oricare criteriu de importanță națională și mondială. Fiecare este invitat să vină cu argumente solide pentru un model de civilizație cât mai corectă atât pentru om, cât și pentru popor cât și pentru viitorul omului și al poporului, un model de civilizație corectă atât pentru generația actuală cât și pentru generațiile care au fost și care vor veni, un model de civilizație care să respecte atât natura umană și necesitățile ei, cât și natura socială și universală, un model de civilizație care să presupună, să includă și să stăpânească progresul tehnico-științific și profesionalismul de la cel mai mare până la cel mai mic, asupra și în oricare for de conducere și activitate, un model social care să fie permanent controlabil de cei eligibili, care să aibă minim 333 de legi, aceleași pentru om și oricare grupare socială etc. Iar singurul model care poate îndeplini simultan toate aceste condiții stricte este cel al Bisericii Ortodoxe în formatul Casei și Curții Arhierești având ca slujitoare diaconale Casa și Curtea Academică și Casa și Curtea Regală. Dar, despre acestea nu știe nimeni de unde vin și ce bază teologică, filosofică, morală, politică, economică, socială, culturală au, așa cum nu se știe de ce Melchisedec, rege și preot, fondator al civilizației iudaice prin binecuvântarea dată lui Avraam (Facerea 14, 18-20) este așa binecuvântat de Regele David încât prorocește pentru Hristos Domnul: „Tu ești Preot în veac după RÂNDUIALA lui Melchisede” (Psalmi 109,4 și Evrei 7, 17.) Cum de Hristos Domnul are preoție rânduită pe pământ înaintea binecuvântării date de Dumnezeu lui Avraam? Cum de era pe pământ, la un alt popor decât poporul iudeu care nu se formase, o RÂNDUIALĂ așa mare încât însuși Melchisedec o respecta și prin ea a binecuvântat formarea poporului evreu, o RÂNDUIALĂ pe care Însuși Hristos Domnul urma să o respecte, adică, urmează să o respecte toți creștinii ortodocși ca oameni, familii, adunări, ținuturi, neamuri și popoare? Trebuia cumva să nu se știe despre acest mare popor dodeca-milenar, poporul român, până Azi și Acum? Nu trebuia să se știe că strămoșii poporului român, fondatorii civilizațiilor mesopotamiene, indiene, egiptene, hitite, elene, etrusce, romane sunt și fondatorii civilizației iudaice? De aceea sunt trecuți consilierii culturali, economici, editori, de difuzare, etc, dar nu este trecut consilierul teologic care va fi o adunare sobornicească aleasă pe criterii profesionale reactive, ei înde ei, la timpul potrivit, într-un cadru profesional potrivit, și nu va fi un om, chiar de s-ar dovedi el cel mai vrednic dintre toți. Studiul cu multă răbdare și mult discernământ al cărților mele: Catedra Sfântului Mare Mucenic Sava” și „Paștile Tău, Doamne!”, studiul articolelor mele din revista „Origini” a fundației „Origini CARPATICE” ajută pe fiecare a înțelege câte ceva din importanța crucială, atât în vechime prin strămoși, cât și Azi și Acum a poporului român, a înțelege cât de cât ce se petrece atât în lume cât și în Biserica Ortodoxă dar și ce lucrare avem de făcut !
Îi așteptăm pe arhierei, preoți, diaconi, monahi, căci ei sunt întâi chemați, ba chiar și-au asumat slujirea, dar îi așteptăm și pe cetățeni, cărturari sau nu, să-și apere Dreapta Credință, să îndrume și să intervină puternic în această platformă de credință, atitudine, cultură și civilizație ortodoxă pentru întărirea puterii ortodoxe în societate, pentru formarea unei societăți civile cât mai duhovnicești, pentru lămurirea corectă a tuturor problemelor, pentru elucidarea în esența esenței a tuturor necazurilor ce-au venit peste noi. Îi așteptăm să ne sprijine pe cărturarii cei iscusiți, oameni de cultură și artă, filozofi, formatori de opinie, așteptăm implicarea partidelor politice, ONG-urilor, oamenilor de afaceri, pe toți cei care vor cu adevărat să ajute oamenii și familiile, adunările, obștile și ținuturile să iasă la limanul izbăvirii, îi așteptăm pe toți să se implice, cum poate fiecare, pentru găsirea soluțiilor viabile de renaștere socială, nu oricum, ci numai în Biserica Una Ortodoxă, nu oricum, ci numai și numai în Voia și Planul lui Dumnezeu.
Sunt zeci și sute de teme de abordat, vor fi zeci şi zeci de rubrici, dar, cum nu le putem cuprinde pe toate într-un număr, atât rubricile, cât și autorii vor fi într-o continuă trecere, în funcție de dăruirea cu care se vor implica și de materialele care vor sosi la redacție, astfel încât structura revistei va fluctua de la număr la număr. Întru cele ce am spus ne dorim să ne aducem contribuția așa cum putem mai bine fiecare, fiind conștienți, încă de la bun început, că fără ajutorul lui Dumnezeu și al Măicuței Domnului, fără ajutorul îngerilor și al sfinților, fără ajutorul arhiereilor, preoților, diaconilor, monahilor, al preoteselor, al credincioșilor cărturari nu vom putea face nimic, și această revistă de cultură și civilizație va muri chiar înainte de a se naște! Aici, un rol cu totul hotărâtor îl are întreaga Arhiepiscopie a Buzăului și Vrancei, și în special ÎnaltPreaSfințitul Ciprian, Arhiepiscopul locului, care prin Cuvântul său, prin Binecuvântarea sa poate deschide o minunată filă de istorie a neamului românesc, a neamului dodeca-milenar, poate deschide Orizonturile Bucuriei societății prin lucrarea în mijlocul ei a Sfintei Ortodoxii de către mireni împreună cu monahii, preoții și arhiereii, în slujire diaconală a mirenilor, hotărâți să aducă societatea civilă cât mai aproape de Sfântul Altar al Domnului și trebuie dar și poate binecuvânta deschiderea unei noi ere a societății ortodoxe, noua civilizație creștin-ortodoxă. Mulțumim Bunului Dumnezeu că a făcut să avem în aceste tipuri aprige Arhiereu puternic, netemător, anti-ecumenist, sigur și hotărât pe linia dascălului Sf. Ioan Gură de Aur, care s-a luptat aprig nu numai cu necredincioșii, nu numai cu rătăcirile unor mireni, ci chiar cu acelea ale unor preoți și arhierei din acea vreme. Contăm natural și intrinsec pe sprijinul Arhiepiscopiei Buzăului și Vrancei, vechi și puternic centru de cultură și duhovnicie încă de la mutarea scaunului de domnie la Târgoviște prin episcopul Luca: „Un alt aşezământ bisericesc, unul din cele mai vechi ale DREPTULUI ROMÂNESC, întocmit de EPISCOPUL DE BUZĂU, LUCA, ţinea loc de orânduială în vremea lui Mihai Viteazul.” P. P. Panaitescu citat de Gheorghe Petcu în cartea: „Conacul de la Cândești din Țara Buzăului”. Deci acțiunea de înnoire „de drept” care pleacă de la Buzău nu este întâmplătoare, cum nu întâmplător am spus în cartea „Catedra Sf. M. Mc. Sava” că minunea de la București, Catedrala Mântuirii Neamurilor, stă pe catedrala de la Buzău, zis și „Bisericuța Copiilor”, Catedrala Sf. M. Mc. Sava”, spunând aici despre influența crucială a I.P.S. Ciprian ca arhiepiscop, (și de la Domnul, mitropolit și patriarh) asupra ortodoxiei românești și Universale. Am văzut cu toții că atunci când clerul îi sprijină pe cetățeni, s-a putut menține ora de religie în școli, s-au strâns trei milioane de semnături pentru modificarea termenilor de la „soți” în „bărbat și femeie”, în Constituție, pentru legiferarea clară a familiei tradiționale. Deci, ajutorul clerului este crucial și cardinal pentru ca societatea să pășească spre civilizația ortodoxă !
Cât reușim să facem din cele ce ne-am propus nu depinde de mine, păcătosul, nu depinde de un om (oricât de mare și puternic ar fi el), ci de implicarea tuturor, mai ales a celor ce pot aduce cuvânt de învățătură viu, pentru Azi și Acum, pentru a-i ajuta pe toți și pe fiecare în parte ca să creadă și să înțeleagă că totul depinde de cât și cum suntem permanent în dorință, în gând, în mărturisire și lucrare în, prin, întru Legea Dragostei lui Dumnezeu, lângă și prin Sfântul Altar de jertfă al lui Hristos Domnul! Numai prin Una și Sfânta Ortodoxie putem să ieșim la țărmurile Bucuriei depline, putem să atingem Orizonturile Bucuriei în, prin, cu Hristos Domnul, putem acosta la țărmurile Izbăvirii și Mântuirii!
Ne dorim din tot sufletul să nu dezamăgim nici pe Dumnezeu și nici oamenii, nici clerul, nici cinul monahal și nici poporul care stă înainte și așteaptă!
Binecuvântați dar pe cei care vin, mărturisesc și lucrează întru Numele Domnului, spre Slava Sfintei Treimi și bucuria Măicuței Domnului, spre izbăvirea și mântuirea noastră în Împărăția fără sfârșit a Domnului, Căruia slavă îi aducem, în numele Tatălui și al Fiului și al Sfântului Duh, acum și pururea și-n vecii vecilor! Amin!
––––––––––-
Ioan Nicolae MUȘAT
Buzău
10 martie 2019