(Tradiții creștine bihorene)
”…Pentru umblatul cu Vifleemul sau Irozii se selectează feciori între 15-20 de ani, talentați în cântare și în oratorie. Vifleemul are înfățișarea unei Biserici, în care se găsește icoana Nașterii Pruncului Iisus și a Maicii Domnului.
Această bisericuță este purtată de patru persoane, ajungând în casele credincioșilor, o așează pe masă, recitând și colindând din piesa ”Irozii”…” Tinerii sunt îmbrăcați specific scenei biblice din timpul Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. La terminarea programului, tinerilor interpreți li se oferă un pahar de vin, cozonac și câțiva bănuți, iar gazdelor primitoare li se face urarea: ”Să vă găsim sănătoși și voioși la anul și la mulți ani”
Corul:
Colo sus în vremea ceea
În frumoasa Galileea
O fecioară viețuia,
Ce Maria se numea,
Nazaret era orașul
Unde ea-și avea sălașul.
Într-o zi Maria sta
Singură și se ruga
Și deodată ce văzuse
Casa toată se umpluse
De-o lumină lucitoare
Ca lumina cea de soare.
Îngerul Gavriil intrase
La Fecioara Sfântă-n casă
Și din zbor le ea se-opri:
-Bucură-te! Îi grăi.
Nu te –nspăimânta Maria
Fiu al Domnului va fi
Și Iisus se va numi.
(în fața cortinei)
Prezentatorul 1:
Când Hristos Domnul era să se nască
Ieșit-a în țară poruncă regească
Toți să purceadă și să se înscrie
În cetatea în care-i a lor obârșie.
Prezentatorul 2:
Și din Galileea, de la Nazaret
Mergea și Maria cu Iosif cel drept
Pân-la Betleem, orașul vestit
Unde-și căutară loc pentru dormit.
Iată că și steaua pe ceruri lucește
Și din răsărituri la toți povestește
Că aici în lume, sub un cer frumos
S-a născut Domnul Iisus Hristos.
(Se deschide cortina)
Copii cu steaua:
Steaua sus răsare
Ca o taină mare,
Steaua strălucește
Și lumii vestește
Că astăzi Curata
Și nevinovata
Fecioara Maria
Naște pe Mesia.
În țara vestită
Betleem numită
Magii cum zăriră
Steaua sus porniră
Și dacă sosiră
Îndată-l găsiră
La dânsul intrară
Și se închinară
Cu daruri gătite,
Lui Hristos menite,
Luând fiecare
Bucurie mare,
Care bucurie
Și aici să fie
De la tinerețe
Pân-la bătrânețe.
(Se închide cortina)
Prezentatorul 1:
Îngerii au coborât
La păstori de i-au trezit,
Îndemnându-i să purceadă
Pe Hristos și ei să-l vadă.
Corul:
Coborât-a coborât, ziorel de zi
Îngerul Domnului Sfânt
La păstori în Viflaim
Aproape-n Ierusalim.
Păstorii l-au întrebat
-Ce veste ne-aduci din sat?
Veste bună voi vesti,
De voi toți vi-ți veseli.
Pe la cântători târziu
Maica Sfântă născu Fiu,
La născut pe fân uscat
Și-i al lumii Împărat.
(Scena reprezintă staulul din Betleem)
Îngerii în cor.
Păstorilor tineri, nu mai dormiți
Și somnul de acum nu-l mai folosiți
Și mergeți la Betleem, degrabă,
O, păstorilor de treabă.
Și acolo veți afla
Că s-a născut Mesia.
Și dacă nu ne credeți pe noi
Ia uitați-vă și voi
La steaua care vine.
Păstorul 1:
Ciudat vis am visat,
Îndată ce m-am culcat,
Să mergem la Betleem
Pe Mesia să-L vedem.
Păstorul 2:
Parcă cerul s-a deschis,
Să mergem că nu e vis.
Păstorul 3:
Fraților, să ne grăbim
Pe Mesia să-L găsim
Cu daruri să ne-nchinăm
Bucurie să aflăm.
(Păstorii se retrag, se închide cortina)
Corul:
Colinda ”Trei păstori”
Prezentatorul 1:
Mama-Pruncul a-nfășat
Și în iesle L-a culcat
În iesle pe fân uscat
Pe al lumii Împărat.
Prezentatorul 2:
Iar trei crai mânați de dor,
Lăsând țări în urma lor,
După stea călătoresc
Să găsească Prunc ceresc
Prezentatorul 1:
Și să facă închinare
Pruncului cel sfânt și care
S-a născut în lume jos,
Pentru omul păcătos.
Copiii:
(Colinda ”Trei crai de la răsărit”)
PARTEA a II-a
(salonul de lucru a lui Irod)
Irod: Stratioate!
Stratiot:
-Poruncă, prea înălțate împărate.
-Ce vești? De rău ori de bine
Pot să aflu de la tine?
Stratiot:
-Preaputernice împărate,
S-a lățit faima-n cetate
Că pe-aici ar fi venit
Trei crai de la răsărit
Și întreabă și opresc
Pe oricine întâlnesc:
-Nu știți unde s-a născut
Un crai Domn fără-nceput?
Dar la astă întrebare
Nimeni nu este în stare
Să răspundă și să dea
Lămurirea ce-o cerea.
Irod:
-Mergi de-i caută și-i cheamă,
Ca să dea aice seamă
Ce regi sunt, de unde sunt,
Ce caută și pe cine
Spre a-și lua voie de la mine,
Aici în al meu pământ
Să-i aduci pe toți trei,
Să vorbesc și eu cu ei.
(Stratiot iese, Irod ca pentru sine)
Irod:
-Cine-mi calcă-mpărăția
Și ar vrea să-mi ia domnia,
S-a născut cineva, oare,
Cu mine să se măsoare?
(intră craii)
Către crai:
-Crailor din răsărit,
Vă zic bine ați venit,
Și pe cine căutați?
Gașpar:
-Cinste prea mare avem
Pe împăratul să-l vedem
Irod:
-O,voi, năluci pământești
Cu chipuri crăiești
Pe la noi ce căutați
Și ați putut să călcați
Cu a voastră îndrăznire
Puternica-mi stăpânire.
Gașpar:
-Ție, Doamne prea slăvite,
Multe zile fericite!
Privind a noastre veșminte
Ți-ai putea aduce-aminte
C-avem oaste-mpărătească
Cu a ta să se-ntâlnească.
Dar în loc de oaste mare
Am plecat ca fiecare
După-o sfântă arătare.
Irod:
-Prin Ierusalim umblați
Și pe cine căutați?
Gașpar:
Suntem trei magi călători
Crai ca frații, iubitori,
Văi, coline neumblate
Și păduri nedesfundate
Pretutindenea călcăm
Și de împărat întrebăm,
Din Persida am plecat
După o stea ce s-a arătat
Pe cerul înseninat.
Aicea cum am ajuns
Steaua în nori ni s-a ascuns
Și ne-a fost a ne plimba
Prin oraș a întreba:
-Unde s-a născut, zicând
Un crai mare de curând?
Dar niște ostași de-ai tăi
Foarte răpitori și răi
Cu puterea ne-au răpus
Și înainte-ți ne-au adus.
Irod:
-V-aș mulțumi ca la frați
Dac-ați vrea s-mi arătați
Care de unde veniți
Pe nume cum vă numiți
Și-ncotro călătoriți?
(lui Melchior)
Ce crai mare ești tu?
Melchior:
-Melchior e al meu nume
Vin din răsărit de lume
Și din prorociri aflând
Că se va naște de curând
Mare împărat pe pământ
După o stea ce s-a arătat
Din înaltul înseninat
Am plecat ca să-l găsesc
Să mă închin și să-i slujesc.
Irod:
-Pasă, pas la împăratul,
Că i-oi închina eu capul
Cu un paloș cutezător
Și la soare sclipitor,
Ce o să-l înfioreze
Și capul să i-l reteze.
(lui Baltazar)
Irod:
-Dar tu ce crai mare ești?
Baltazar:
-Eu sunt craiul Baltazar,
De la Persida am pornit
Cu o stea ce s-a ivit.
Și din proroci citind
Că s-o naște pe pământ
Cel mai mare împărat
Mesia mult așteptat,
Am plecat ca să-l găsesc
Să-i duc daruri, să-l slujesc;
Și să mă închin și eu
Ca unuia Dumnezeu.
Irod:
-Pasă, pas la împăratul,
Că-i voi închina eu capul
Cu un paloș tremurător
Și la soare sclipitor
Care să-l învioreze
Și capul să i-l reteze
(lui Gașpar)
-Dar tu care te uiți rău, rău
Privind la scaunul meu,
Îți este rândul să vorbești,
Spune ce crai mare ești?
Gașpar:
-O, Iroade împărate
Au vrei tu aceste toate
Să le afli de la mine?
Irod:
-Negreșit și de la tine!
Gașpar:
-De mă vei lua cu asprime
Nimic nu afli de la mine
Blând dacă te vei purta
Atuncea vei afla.
Irod:
-Fie, atunci, pe voia ta!
Gașpar:
Sunt 40 de ani mai bine
De când ne numim ca tine
Crai și filozofi să știi,
Feciori de Domn să ne ții
De domni și de împărați
Cu coroane încoronați.
Irod:
De domni și de împărați?
Dar atunci ce căutați?
Tot umblând prin țări străine,
Făr-de oaste pân-la mine?
Gașpar:
-Ieremia ne-a trimis
Și din scripturi am înțeles
Că s-o naște pe pământ
Împăratul nou și sfânt
De o stea ne călăuzim
Pe Hristos ca să-L găsim
Lumii ca să-L vestim.
Irod:
-Scripturi și prorociri
Dar, tu, de unde le știi?
Gașpar:
Din știința lui Varlam
Strămoșul lui Avraam
Irod:
-Și ce spune că va fi?
Gașpar:
-Ce va fi se va-mplini
Din Iacov se va ivi,
Și ca stea va străluci,
Unul din israeliteni
Să zdrobească pe viteni.
Irod:
-Dar cine va cuteza
Unul din israeliteni
Capul a le sfărâma
Puternicilor viteni?
Gașpar:
-Dânsul, Domnul domnilor
Dânsul, Craiul crailor
Împăratul împăraților!
Va veni și va putea
Capul a le sfărâma.
Nu cumva ești și tu, oare,
Din viteni, un boier mare?
Irod:
-Da, așa precum grăiești
Dar tu ce crai mare ești?
Gașpar:
-Eu țin frâiele crăiei
Din părțile arăpiei
Craiul Gașpar mă numesc
Și ca unul crai vorbesc
Dar, tu, nu ne învrednicești
Să ne spui ce crai mare ești?
Irod:
-Răi barbari din răsărit,
De aceea mi-ați venit
Ca prin astfel de cuvinte
Să ispitiți pe-un părinte?
Nu vedeți, nerușinați,
Cât o să vă defăimați?
Al meu nume, când l-aude
Pasărea în nori se ascunde.
Eu sunt Irod împărat!
Pe cal voi încăleca
Paloșu-n mâini voi lua
Pe Hristos l-oi nimici
Iar pe voi v-oi pustii.
Melchior:
-Astronoame Baltazar,
Varsă din cer foc și jar
Și catran și cu pucioasă,
Pe acest tiran să-l arză
În Hristos și el să crează
Să-l vedem că se botează.
Baltazar:
-Oamenii cu toți se-nchină
La o stea ce dă lumină
Numai tu nu, idolatre,
Ticălosule împărate!
Nu te temi că te vor bate
Ale tale mari păcate
Și fărădelegile toate?
Poruncind planetelor,
Mai ales cometelor
Domnia ți-or pârjoli
Palatul ți-or pustii
Praf și pulbere vor fi.
Irod:
-Răi barbari fără de minte
Mă ispitiți prin cuvinte
Când v-aș putea fi părinte!
Voi așa mă defăimați?
Deloc nu vă rușinați?
La pedeapsă nu visați?
Că eu pot să dau porunci
Ca să fiți supuși la munci.
Gașpar:
-Iroade prea slăvite,
Nu ne pune la ispite,
Nu ne vorbi de porunci
C-o să ne supui la munci?
Când o fi pe vitejie
Și noi avem o urgie (scot săbiile)
Irod:
-Stratioate!
Stratiot:
-Poruncă, prea-nălțate împărate!
Irod:
-Ia pe acești nemernici magi
Și în temniță să-i bagi
Și la muncă să mi-i ții,
Până or pieri de vii.
(Stratiot iese cu magii, Irod se plimbă
gânditor)
Irod:
-O, tu, sfetnic luminat,
Cu minte ageră-nzestrat,
Ce zici, tu, de aceste lucruri ciudate,
Ce văzui că avem parte?
Cărțile tale sfinte
Ce grăiesc de mai-nainte?
Sfetnicul:
-În ele stă, mărite,
Că în Betleemul Iudeii,
În părțile Galileii
Din neamul lui David
O să se nască
O mlădiță-mpărătească
Și scaunul lui de domnie
O să rămâie în vecie.
Mesia se va numi
Neamurile il vor cinsti.
Irod:
-Va să zică nu e glumă
Cu această poveste nebună,
Cu aceste fețe crăiești
De care vrui să scap pe veci.
(lui Stratiot)
Irod:
-Stratioate
Stratiot:
-Poruncă, Prea înălțate Împărate!
Irod:
-Pe acești trei crai lumești
Cu omenie să-i cinstești
Și la mine să-i poftești.
(Stratiot pleacă.Irod ca pentru sine)
Irod:
-De la crai, cu viclenie
Știrea ușor o să-mi vie
-Unde-i pruncul împărat
Care atât m-a tulburat?
Sabia mea ascuțită,
Spre omor mi-e pregătită
Va ști mintea să-mi lucreze
Ca pe Hristos să-l reteze.
Stratiot:
-Aici sunt, Prea Înalte Împărate
Cu craii să faci dreptate.
Irod:
-Fraților, să-mi dați iertare
Căci am fost în tulburare
Că în cugete curate
Acum vă dau dreptate.
Gașpar:
-Atunci, o, împărate,
La toți să ne fie iertate!
Irod:
-Pornind, mergeți de-L aflați
Și venind mă înștiințați;
Să merg să mă închin și eu
Ca unuia Dumnezeu.
Melchior:
-Să te închini cu inima curată
Parcă n-aș putea să cred,
Cum pleci genunchii tăi îndată
Totuși aș voi să văd.
Asta nu poate să fie
Decât numai viclenie.
Baltazar:
-Umbli cu fiori ritoricești
Vrei trei crai să amăgești
Tu umbli cu lingușeli
Trei fețe de crai să-nșeli?
-Iudeea, pământ întins
Ce-ai sub cerul mult întins
De ai vreo steluță anume
Să ne îndrepte pe căi bune,
Tu, pe aceea ne-o dă
De vrei tu, aceea fă.
Irod:
-Eu din suflet cu înfocare
Aș face acest serviciu mare
Dar vă spun cu umilință
Și în Hristos cu credință
Că despre aceste toate
N-am durere, nici o veste.
Mergeți, cercetați bine
Vă și-ntoarceți iar la mine
Ca și eu cu plecăciune
Să-i fac o închinăciune.
Gașpar:
-Mergem, fraților, să aflăm
Pe cel ce îl căutăm
Și ne-o fi cu bucurie
Deci și Irod o să vie
Să se-nchine lui Hristos
Cel născut în staul jos.
(Craii se retrag. Se închide cortina)
Corul:
-Craii dacă au plecat
Steaua iar s-a arătat
Și au mers până au stătut
Unde a fost pruncul născut.
PARTEA a III-a
(Scena reprezintă staulul din Betleem)
Corul:
Cântă colinda ”Ce vedere minunată”.
(se închide cortina)
Îngerul 1:
-Toți să-L lăudăm cântându-L
Și prea bine cuvântându-L
Pe acel ce ne arată
Lumina cea ne-nserată.
Îngerul 2:
-Că s-a născut, mult sfințită,
Sămânța cea răsărită,
Din a Duhului Sfânt rouă
Mult folositoare nouă.
Îngerii în cor:
-Slavă întru cele înalte
Toate stelele să salte
Saltă cerul și pământul
Să laude tot cuvântul
Păstorii în cor:
-Astăzi s-a născut Hristos
Spre omenescu folos
Veniți toți să-I mulțumim
Și cu daruri să-L cinstim
Îngerii și păstorii în cor:
-Să strige în Cer tărie
Glas de mare bucurie
Am găsit pe Împăratul
Cum în lume nu e altul.
Craii în cor:
-Culcă-te, Împărate ceresc
În sălaș dobitocesc,
Te culcă pe fân uscat,
De îngeri înconjurat
Gașpar:
-Peștera se face casă
Ieslea, leagăn de mătasă
Unde Te-ai născut, palat,
Fiule de împărat.
Melchior:
-Îngerii Te preamăresc
Păstorii vin să-Ți doinească
Cerul să Te ocrotească
Domnul sfânt ne mântuiască.
Baltazar:
-Astăzi lumea dănțuiască
Sufletu-și înveselească
Și cu Cerul dimpreună
Să trăiască-n voie bună.
Craii în cor:
-Doamne, Împărate sfinte,
Primește a noastră cinste
Te rugăm ca să primești
De la noi, daruri cerești.
Gașpar:
-Aur, că ești mare Împărat!
Melchior:
-Smirnă. Arhiereu fără păcat!
Baltazar:
-Și tămâie, ca un Dumnezeu adevărat!
Craii în cor:
-De pomenire să-Ți fie
La tot neamul creștinesc
La poporul românesc.
Îngerul 1 către crai:
-Eu sunt îngerul lui Dumnezeu,
Ascultați ce vă spun eu
Să nu dați prin cetate
Ci să dați prin altă parte
Ca nimic Irod să știe
De dulcele nost Mesie
Căci el a pus gând rău
Să-l omoare pe Dumnezeu.
(Cortina se închide.Toți se închină
Și se retrag)
Corul:
Colindă ”Ce-ați văzut păstori”
Prezentatorul 1:
-Craii văzând fericirea
Li se luminară firea
S-au întors voioși acasă
Cu vestea cea mai frumoasă.
Prezentatorul 2:
-Și-napoi când au purces
Pe altă cale au mers
Precum le-a fost lor și zis
De înger noaptea în vis.
PARTEA a IV-a
(din nou scaunul împăratului Irod)
Irod:
-Iată că atâta vreme a trecut
De când craii m-au vândut
Și ce greșeală neiertată
Când au fost la mine-n casă
Și i-am lăsat să iasă
Cu viața nepătată.
Dar le e munca în zadar
C-am să mă port ca un tiran!
(ofițerului- Stratioate)
Stratiot:
-Poruncă, prea-nalte împărate!
Irod:
-Acum să pleci după căutat,
Să-mi aduci un prunc nevinovat
De șapte ani și mai în jos
De la el să aflu de Hristos
(sfetnicului)
Irod:
-Iar, tu, sfetnicule bătrâne,
Să treci prin țară pe la mine,
Poruncile mele toate
Așa să fie executate.
Stratiot și sfetnicul:
-Am înțeles, înălțate
Poruncile tale toate
Așa vor fi executate.
(iese Stration și sfetnicul)
Irod(singur):
-Porunca împărătească
Chiar așa să se împlinească.
Nici un prunc să nu mai fie
În a mea împărăție
Iar a mea împărăție
La ai mei o să rămâie.
(intră sfetnicul)
Sfetnicul:
-Iroade, prea înalte,
Plâng mamele-ndurerate
De atâta vitregie
Ce-a căzut peste pruncie.
Fie, deci, acum iertare
Peste a tale mari hotare.
Irod:
Mai bine ele să plângă
Decât țara-mi să se stingă
Decât să las în domnie
Pe urgisitul de Mesia.
(intră Stratiot cu pruncul)
Stratiot:
-Mă-nchin la-naltul împărat!
Cu slujba ce mi-a dat.
Irod:
-O, tu, prunc nevinovat,
Care gura-ți la minciuni
Nici n-ai întrebuințat,
De-mi vei ascunde ceva,
Paloșul meu încruntat,
Din sânge-ți va gusta
Știi tu să-mi spui, cu folos,
De Mesia, de Hristos?
Pruncul:
-Știu multe și de toate
Prea-nălțate împărate!
Irod:
-Din cine se va naște?
Pruncul:
-Din Fecioara Maria
Irod:
Cât va trăi pe pământ?
Pruncul:
-33 de ani
30 de ani când va avea
De la Ioan Botezătorul se va boteza
Lumea de păcate va curăța.
Irod:
-Avea-va voitori de bine?
Pruncul:
-Va avea!
Irod:
-Pe cine?
Pruncul:
-Multă lume împreună cu mine
Irod:
-Voitori de rău va avea?
Pruncul:
-Va avea
Irod:
-Pe cine?
Pruncul:
-Mai întâi pe tine!
Al doilea, pe saduchei,
Pe cărturari și farisei.
Irod:
-Deci eu sunt unul dintre ei?
Și acești oameni l-or vătăma
Pe Mesia cu ceva?
Pruncul:
-La Cezar L-or împotrivi,
Pe cruce înaltă L-or răstigni
Irod:
-Si mult va sta el spânzurat
Pe crucea mare de împărat?
Pruncul:
-Ba nu, că pronia cerească
În alt chip o să făptuiască
Iosif și cu Nicodim frumos
Trupul dumnezeesc îl vor da jos
În giulgiu îl vor îl vor înfășura
Și-n nou mormânt îl vor așeza
Și piatra de mormânt vor pecetlui
Și ostașii îl vor păzi.
Irod:
-Și va fi el mult stătător
Acolo ca un muritor?
Pruncul:
-A treia zi va învia,
La ceruri se va înălța
De-a dreapta Tatălui va sta
Și vii și morții va judeca.
Iar marea împărăție a Sa
În veci sfârșit nu va avea.
Irod:
-Ba da, ba da. Eu îți zic!
Pruncul:
-Nu va avea!
(Irod omorând pruncul)
Irod:
-Luați-l dinaintea mea
Pe pruncul cel nerușinat
Care într-atât m-a tulburat!
(ofițerul ia pe prunc, Irod pe scaun,
Intră îngerii)
Îngerul 1:
-O, Iroade împărate
Te-ai umplut de răutate
Îngerul 2:
-Că ai omorât copii
Patrusprezece mii!
Îngerul 1:
–Îți aducem o urgie
Blestem până-n vecie.
Îngerul 2:
Și să mori, nerușinat
Ca un nebun împărat!
(Se închide cortina)
Corul:
-colindă ”Praznic luminos”
(în fața cortinei)
Îngerul 1:
–Răsună blând spre seară
Al clopotelor cânt
Că vine, vine iară
Iisus pe-acest pământ.
Îngerul 2:
-La fiecare casă
Se-aud colindători
Colinda lor frumoasă
Răsună până-n zori
Îngerul 1:
-El vine-n leagăn verde
De îngerași purtat,
Să spele lumea-ntreagă
De rău și de păcat.
Îngerul 2:
-Sculați, copii, degrabă,
Și-n calea lui cântați
Cu cei buni este Domnul
Sculați, copii, sculați.
Îngerii în cor:
-Iar Moș Crăciun
De-acum până-n vecie,
În tot anul o să vie,
Tuturor cu bucurie.
Corul:
-Moș Crăciun cu plete dalbe
A sosit de prin nămeți
Și ne-aduce daruri multe
La fetițe și băieți.
(Se deschide cortina)
Moș Crăciun:
-Am și-n seara asta,
Ca-n tot anul negreșit
Ca să prăznuim cu toții
Praznicul cel prea slăvit.
Am ajuns cu greu si-acuma,
Din a iernii grei nămeți,
Ca să aduc cu mine daruri,
La fetițe și băieți.
A venit și acuma Moșul
Și-n tot anul o să vie
Deși pletele-mi sunt ninse
Voi trăi până-n vecie.
Pace peste tot să fie
Între oameni bucurie
Căci de-acuma s-a născut
Domnul Sfânt pe acest pământ.
Corul:
-Colindă ”Veniți astăzi credincioșii”
(Moș Crăciun împarte darurile)
Bibliografie: Monografia Localității Gepiu,
Autor: Pr.Gheorghe Nemeș, Ed.Aureo, Oradea, 2014
Transmite: Ioan Miclău Gepianul
-De la arhiva bibliotecii ”Mihai Eminescu”-Cringila
N.S.W.
2019.
AN INSPIRATION
(From indian wisdom)
~*~
”…This was written by Mother Teresa and engraved on the wall
of her home for the children of Calcutta”
People are often unreasonable, illogical and self-centred;
Forgive them anyway.
If you are kind, people may acuse you of selfish, ulterior motives;
Be kind anyway.
If you are successful, you will win some false friends and some true enemies;
Succssed anyway.
If you are honest and frank, people may cheat you;
Be honest and frank anyway.
What you spend years building, someone may destroy overnight;
Build anyway.
If you need serenity and happiness, they may be jealous;
Be happy anyway.
The good you do today, people will often forget tomorrow;
Do good anyway.
Give the world your best and it may never be enough;
Give the world your best anyway.
You see, in the final analysis, it is between you and God;
It was never between you and them anyway.
~*~
Sinteza:
Frământările tale de orice fel sunt de fapt între tine și Dumnezeu!
I.M.Gepianu.
Australia
Mariana,
Duhul Sfânt te-a luminat la a publica această reală Colindă a Nașterii Mântuitorului!
Cu sănătate, bucurii și fericire să acopere Dumnezeu Casa și Familia dumitale!
Ioan